Capitolul XI-I'm back . b-)

Eu din nou . Scuzati absenta, ideea e ca scoala mi-a acaparat mai tot timpul si nu prea am avut loc si pentru activitatile pe care obisnuiam sa le fac. Daca tot m-am intors, m-am hotarat sa continui povestea, nu stiu cata lume o asteapta . O.O

Sarutul cu un baiat nu erau lucruri pe care le aveam in plan . M-am indepartat usor . L-am privit lung, fara sa clipesc . Era ceva straniu cu acest baiat . Ochii lui, erau foarte rosii, ma privea intens fara sa spuna nimic si fara sa respire .
-Uite ce e. Nu stiu ce fel de persoana esti si sincer nu vreau sa aflui . Vreau doar sa plec odata de aici. Intelegi ? M-am saturat . De tine, de tampeniile pe care le scoti pe gura, m-am saturat sa te vad zilnic si sa viu nevoita sa iti suport abuzurile. Nu sunt o bucata de carne . Sunt o fiinta umana . Nu poti sa ma saruti si sa faci ce vrei cu mine. Nu sunt a ta . Si nici nu voi fi niciodata, la naiba! Sa iti intre bine in capul ala pe care il tii pe umeri. Intre noi nu va fi nimic niciodata . Acum iesi din camera mea , vreau sa ma imbrac ! In tot acest timo, m-a privit si expresia de pe fata lui nu mi-a aratat nimic. Nici dezamagire , nici fericire . A iesit usor din camera si mi-a spus :
-N-o sa imi cer scuze pentru ceea ce simt .
Mi-am dat ochii peste cap si m-am imbracat. Eram obosita si imi simteam corpul greoi . M-am intins pe pat, m-am invelit si am adormit . Cand am deschis ochii tata era pe un scaun , langa patul meu . Cand a vazut ca am deschis ochii fata i s-a intunecat .
-Tata, ai ajuns! L-am imbratisat , insa nu mi-a raspuns . Mi-am intors privirea. Ceva nu era in regula cu el .
-Bliss, trebuie sa vorbim urgent . Nu-l mai vazusem atat de serios . Picaturi de transpiratie se plimbau pe fata lui, ochii ii erau scosi din orbite si tremura.
-Esti ciudat. Ce se intampla ?
-Uite, tu stii ca mama ta a murit cand te-a nascut.

-Asa e , am aprobat .
-Nu e asa . Bliss, mama ta traieste.Stiu ca o sa iti vina greu sa crezi, insa ea este un vampir. Acea creatura mitologica care se hraneste cu sange.
-Despre ce naiba vorbesti ? Sangele imi umbla necontenit prin vene. Capul ma intepa ingrozitor si inima imi batea cu putere . Stai. Jared mi-a spus ca sunt vampir si ca sunt a lui . Ce naiba se intampla de fapt ?
-Lasa-ma sa iti explic . La inceput au fost doua clanuri de vampiri . Al nostru si clanul tatalui lui Jared . In fiecare an, o fata de la noi din clan se casatorea cu un baiat de la ei din clan . Cand a venit randul nostru mama ta s-a opus pentru ca nu ii placea acest ritual . Ne-am certat si clanurile s-au destramat . Intr-o noapte parintii lui Jared ne-au atacat . Ne-am luptat insa au reusit sa o prinda pe mama ta. Au spus ca daca nu o sa te casatoresti cu Jared o vor omori . N-am avut de ales. Esti a lui Jared. Mama ta, insa nu a suportat asa ca a plecat. Nu stiu unde e . Imi pare rau, a spus lasand capul in jos .
Mi-am intors privirea spre geam . Eu nu sunt umana . Sunt o creatura .
-Va trebui sa omor oameni ?
-Nu esti inca vampir complet . Jared si tu trebuie sa faceti un ritual . Abia atunci vei fi vampir .
-Nu voi face asta . Nu pot.
-Bliss, avem nevoie de unirea asta. Mai sunt cativa vampiri pe lume . Trebuie sa formam din nou un clan .
-Nu imi pasa. Tata, nu pot . Nu vreau sa fiu cu Jared.
-Nu a spus nimeni ca trebuie sa fie neaparat Jared . Poate fi si Zayn si altii vampiri din fostul clan .
-Poftim?! Zayn e vampir ?
-Da, draga . Uite, iti dau timp sa te gandesti .
-Nu-ti pasa de mine . Stii ce ? Meriti sa mori tata!
Am auzit usa inchizandu-se si l-am vazut pe Jared intrand .
-Tu ce vrei ? Am zis intorcand privirea .
-O sansa.
-N-o sa o ai .
-Bliss, eu....

Capitolul X .

Moartea parea simpla . Usoara . Nedureroasa.  Auzi la el . Vampir . Isi bate joc de mine . M-am ridicat si am cautat drumul spre casa . Da, poate ca Sam venise cu tata si acel ciudat o sa plece din casa mea . Ciudatul care ... care ma facuse mica . M-a facut sa ma indragostesc de el . Oare merita ? Merita toata inima mea , ratiunea... ma merita ?
Nu conteaza . Era deja tarziu si se facuse frig . Iubirea incepea sa ma plictiseasca . Da, era plictisitoare . La ce foloseste daca nu este impartasita ? La nimic ! Nu e buna de nimic ! Nu e frumoasa, nu e interesanta, nu e nimic ! Am auzit pasi in spatele meu . Prin acea liniste obscura se auzeau atat de clar . Ma speriau . Am intors capul usor  si am facut ochii mari . Era un baiat ? Da, era un baiat . S-a apropiat de mine si s-a uitat lung la mine . Avea ochii caprui si era blond . Parea simpatic .
-Ce face o fata ca tine singura in padure ? A spus ridicand spranceana .
-Ma indrept spre casa...am spus speriata .
-Eu sunt Zayn , a spus sarmant.
-Bliss, imi pare bine .
A facut ochii mari si s-a uitat la mine ciudat, era o privire incarcata de....fericire si uimire .
-Pot sa te conduc acasa ?

-Da , sigur .
Ce mai conta daca ma rapeste un strain ? Cine o sa ma caute ? Da, exact. Nimeni . Prostul ala o sa fie satisfacut ca am murit, tata o sa se prefaca trist, iar Sam...probabil ea va varsa lacrimi sincere . Mergeam repede, Zayn urmandu-ma .Nu a scos nici un cuvant tot drumul . Mi se parea ciudat . Curand am vazut lacul si pe Jared sprijinindu-se de balustrada prafuita a casei . Am trecut pe langa el , nu l-am privit . Nu-mi pasa de el . M-am intors si l-am luat de mana pe Zayn . Jared l-a privit uimit si apoi a tipat :
-Ce crezi ca faci ?
-Il invit pe Zayn sa bea un ceai . Ce ti se pare ca fac ?
-Bliss, nu e nevoie. Ne vedem maine . A spus cu un zambet satisfacut .
-Esti sigur ?
-Lasa-l sa plece. Tu vino cu mine . M-a luat de brat si a trantit usa . Bietul Zayn . Ce stupefiat era. Jared incepe sa ma calce pe nervi . Zayn era dragut , aparent dragut.
-Ce iti inchipui ca faci ? Am tipat .
-Da tu ce crezi ca faci cu el ? Tu nu ai voie sa vii cu alti baieti .
-N-am voie ? Sunt casatorita si nu stiu eu ?
-Esti a mea. Nu ti-e clar ?
L-am privit nedumerita . A lui ? Ah, iar isi bate joc de mine .Am urcat scarile . Vroiam doar sa fac un dus. Imi era frig . Ma simteam inutila . Cuvintele lui...erau atat de ciudate. Parca uitase ca acum ceva timp imi spusese ca e vampir . Am lasat picaturile de apa sa alerge pe corpul meu si am iesit infasurata intr-un prospo . In camera mea, sprijinit de usa era Jared. Tipul asta...nu renunta ?
-Tu ce iti inchipui ca faci ? Esti nebun ? Iesi afara!
-Esti frumoasa cand esti nervoasa .
-Nu ma lua cu texte. Iesi !
S-a apropiat de mine si m-a sarutat...un sarut atat de cald...


Capitol dedicat lui Deme. :> Pentru ca merita ! Si pentru ca o iubesc. <3

Schimbari + Personaje .

Hey there . :D . Avem parte de niste schimbari la blog , nu stiu cat va intereseaza pe voi , insa...eu va anunt .

1 .De astazi , blogul  ,, A piece of love ,, a devenit  ,,A million miles .۞ ,, .
Dupa cum vedeti, am facut cateva modificari si prezentarii , nu stiu sper sa va placa .

2 . O sa postez personajele fic-ului . :D 

Bliss . 

Jared .

Samantha.(Yeah, pare tanara ) .

Louis - Va aparea. :) .

Sara - Si ea va aparea in capitolele viitoare ,

Zayn - Da, si el va aparea mai tarziu. 

Megan - Yeah, stiti va aparea mai tarziu .

Cam astea sunt personajele. Daca vor mai aparea pe parcurs o sa vi le arat. :D

Capitolul IX .

Mmm, scuzati absenta .... :D . Eu sper ca acest capitol o sa mai scoata putin din ceata, sau o sa va bage si mai mult...inca nu stiu.. :-?? . Ideea e ca, mi-am gasit muzaa. =)))). Adam Lambert. <3 .




Ma simteam ciudat. Mai singura ca niciodata . Atat de mica si neinsemnata. Priveam peste umarul lui Jared. Culorile din camera erau atat de sterse. Mirosul lui era tot ce mai simteam acum . Respiratia lui calda si accelerata. M-am departat de el . Baiatul asta era moartea mea. Il iubeam, mai mult ca pe orice , vroiam sa il simt aproape, sa il ating, sa fie langa mine, il vroiam doar pentru mine. Si asta, mi se parea atat de imposibil.
-Spune-mi adevarul. Acum. Nici eu nu stiam ce ziceam. Insa simteam ca e ceva pe care toata lumea il ascunde de mine. Eram vampir , fantoma, sau ce se intampla ?
-Care adevar Bliss ? A spus in timp ce se apropia de mine si zambea. Atunci ,am observat ceva ciudat. Caninii lui Jared erau ascutiti. Mult prea ascutiti.
-Ti-ai pilit caninii ? Am spus apropiindu-ma de gura lui.
-Nu . Asa m-am nascut. Sunt un vampir. Vampirii trebuie sa aiba colti, nu, Bliss ?
-Da, da . Esti vampir. Si eu am fost pe Marte.
-Vrei o demonstratie ? A spus uitandu-se lung la mine.
Atunci am realizat.Jared era foarte serios. Asta era tot ce imi ascundea mie lumea ? Nu, Bliss, gandeste rational. Vampirii sunt creaturi mitologice, n-au cum sa existe. Nu e ca si cum Jared ti-ar putea citi gandurile.

-Ba da, le pot citi Bliss. Pot citi gandurile.
-Eu nu sunt vampir, nu ? Am spus asezandu-ma pe covor.
-Ahh, Bliss, daca ai fi , ce te-ar speria cel mai tare ? Ca trebuie sa omori, ca sa traiesti, ca iti face placere sa ii vezi pe oameni suferind ? Ca vrei sa simti trupul unui muritor foarte aproape de tine ? Ca vrei sa savurezi fiecare picatura de sange ? Ca vei trai pentru totdeauna ?
-Eu nu..nu omor oameni.
-Tu nu esti un vampir , cel putin nu unul normal.A zis dandu-si ochii peste cap.
-Minti. De ce faci asta ?
-Pentru ca avem nevoie de tine.
-Ba nu ai. Nu sunt vampir. Lasa-ma. Astea sunt povesti de adormit copii. Nu exista. Sunt tampenii. Aberatii. Prostii. 
M-am ridicat si am fugit spre usa insa Jared m-a prins de talie. 
-Nu-i asa, ca mereu ai vrut sa simti pe cineva aproape de tine ? Sa ii simti caldura, sa-l mirosi. Sa fie al tau. Recunoaste. Tu nu esti un vampir normal. Tu esti cel mai puternic vampir. Tu faci parte din clanul nostru , tatal tau te-a mintit. Avem nevoie de tine.
-O sa omor...oameni. Va bateti joc de mine.  Lasa-ma. Acum !
Am plecat repede de langa el si m-am indepartat spre padure. Poate de data asta, un lup ma va manca si nu voi mai sti nimic. Pff. Vampirii nu exista. Nu sunt reali. Sunt nascociri ai unei imaginatii prea bogate. Nu exista si gata. Jared isi batea joc de mine. Daca era asa, atunci eu de ce nu am simtit niciodata nevoie de sange ?
Vantul incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Ma simteam neintelesa . Daca, chiar eram un ucigas nocturn ? Un monstru ce omoara pentru a trai. Un monstru ce nu moare niciodata . O fiinta care se bucura de suferinta altora. M-am trantit jos. Cate aiureli . Obrajii imi erau din ce in ce mai rosii. Sangele se misca necontrolat prin tot corpul. Cateva lacrimi au inceput sa se plimbe pe fata. Era noapte. Soarele se ascunsese de mult dupa dealuri, iar eu eram singura in mijlocul pustietatii. Nu conta. Moartea parea o alternativa atat de buna in aceste momente...

Capitolul VIII .

Am lipsit fara intentie...din nou . Dar am un motiv bun , si anume : Prison Break . Cel mai complex serial din cate am vazut vreodata . Mai am inca doua sezoane de vazut . Insa pana una alta , eu va mai aduc un capitol din poveste . Nu stiu cat de bun e , voi sa imi ziceti . : ) .Acum...poate are si niste scene +16 , inca nu stiu . :-?

***

Eram atat de aproape unul de altul . Ii puteam simti respiratia accelerata si bataile inimii. Mai ca mi se parea ca bietul Jared alergase cativa kilometrii. Insa, ma bucuram ca e langa mine , ca il pot simti , il pot atinge . Era un moment ce parea desprins dintr-o carte cu povesti , o carte de aceia pentru copii mici , pe care o citesti cu placere , stiind ca mereu va avea un final fericit . L-am impins pe Jared , in semn de ,,da-mi drumul” . Cu ochii mari , s-a departat usor de mine , si apoi mi-a spus :

-Stiu ca nu-ti convine ca voi sta cu tine . 

-Nu ma deranjeaza . Jared , uite , eu simt ceva pentru tine . Nu stiu inca ce e , si nici nu intentionez sa imi dau seama prea curand , insa poate faptul ca vom fi impreuna cateva zile ma va ajuta..

-Bine atunci. Avea un zambet viclean pe fata . Ceva de genul ,,de cand asteptam sa o aud”. Dar in fine. Jared era amabil si nu credeam ca imi va face ceva.....

M-am ridicat si m-am intors inchizand usa in spatele meu . Sam....ma intreb ce pune la cale. Ea nu ar fi plecat niciodata fara sa imi zica....Nu e genul ei . Pur si simplu nu era. Mi-am atintit privirea spre telefon si am format numarul tatei .

-Alo ? S-a auzit o voce batrana si ragusita de la celalalt capat al receptorului.

-Tata . Sunt eu , Bliss.

-Ce s-a intamplat scumpo ?

- Tata , e adevarat  ca vii aici , pentru cateva zile ?

- Da ...a urmat o pauza in care tata a tusit de cateva ori .

- Tata, te simti bine ?

-Da scumpo. Ne vedem intr-o saptamana. 

- Sam...Sam e bine ?

- Mhm...da, e bine.

Dupa asta, tata mi-a inchis pur si simplu . Ce se intampla cu toata lumea ? Doamne. De ce am impresia ca toata lumea imi ascunde ceva ? Sunt cumva o criminala in serie sau ceva de genul ?

Da....m-am indreptat spre dulap si am ales o rochie alba, lunga.Pana la urma , nu aveam sa plec nicaieri . Am coborat scarile si m-am asezat pe canapeaua din sufragerie . Imi era atat de somn . Parca nu mai dormisem de jumatate de an . Insa , odihna mea nu a durat mai mult de jumatate de minut. Am auzit parchetul  scartaind asa ca am ridicat capul si m-am uitat nedumerita in jur. Ciudat . Nu era nimeni . N-am dat importanta si m-am asezat inapoi pe canapea . Insa , din nou am auzit pasi apasati pe parchet. Gata , asta devenea enervant.

M-am ridicat si am inceput sa ma plimb prin casa. Am simtit doua maini calde in jurul taliei . Am intors capul si l-am vazut pe Jared in spatele meu .

-Ce faci ? 

-Te ajut sa-ti dai seama daca ma iubesti.

-Cum ma ajuta faptul ca m-ai prins de talie ?

-Asta nu ajuta . Ceea ce voi face dupa , va ajuta.

-Si ce anume vei...inainte sa pot termina fraza Jared m-a sarutat . In acel sarut inimile noastre pareau conectate . Avea buzele fine , calde , moi... Parea baiatul perfect . Parea .

L-am dat la o parte si i-am zis suparata :

- Uite , doar pentru ca ti-am spus ce ti-am spus asta nu inseamna ca poti sa te joci cu mine cum vrei,nu stiu cum sunt fetele cu care stai tu , dar eu nu sunt asa.

Inceteaza sa te mai joci cu mine , ca si cum as fi a ta! Nu sunt!

- Bliss, imi pare rau .

- Nu imi pasa . Stii cum facem de acum ? Nu vorbesti cu mine, iar eu nu vorbesc cu tine.  Mi se pare cel mai bine . : ) .

Am incercat sa plec insa Jared m-a prins de mana...

Intersectie-Revenire-Capitolul VII.

Ce??!! Continuareaaa? Nu credemmm. Pai , nici eu nu credeam,dar m-au apucat si pe mine creatiile.:)). Am scris ,,Revenire” in titlu, pentru ca odata cu aceasta postare, revin si eu pe blog.:D. Nu ati scapat de mine. Fara alte introduceri, texte plictisitoare si alte alea pe acolo, va aduc capitolul urmator.


Stateam acolo , in camera si priveam in gol. Imi strangeam genunchii la piept si ma uitam confuza prin jur. Nu stiam ce vrea toata lumea de la mine. Eram satula. Eu..eu detestam amintirile si tot ce tinea de ele, le uram! Adica, pentru mine erau un subiect TABU.Pentru ce sa te agati de ceva din trecut, ceva care te raneste, ceva care iti da o speranta falsa, o iluzie, in spatele careia se ascunde realitatea hidoasa? Asa e realitatea, HIDOASA. Sau , cel putin , asa era pentru mine. Amintirile erau niste masti, subtiri care uneori puteau sa te innebuneasca, puteau sa te aduca in pragul disperarii, te duceau deasupra unei prapastii, iti dadeau mana promitand ca te vor ajuta si cand te intorci cu spatele te imping fara nici un resentiment. Eu renuntasem la toate astea. Mama, pe care n-am vazut-o niciodata....de fapt...asa e! Uram amintirile din cauza ei. Pe toti ii vedeam cu zambetul pe buze, jucandu-se cu mamele lor , eu...eu nu aveam cui sa ii spun ce ma doare, ce nu ma doare, daca mi-e bine, daca aveam nevoie de un sfat...de o mangaiere, de o atingere. Sam, bine, a fost acolo pentru mine mereu, dar totusi...o mica parte din mine tanjea dupa atingerile unei mame.Asa ca, de atunci eu am incetat sa mai cred in amintiri si in orice tine de trecut. Ma interesa doar viitorul. Asta pana ce a aparut Jared .De ce mereu trebuia sa existe cineva care sa ma faca sa imi fie dor de el? Baiatul asta, ma facea sa ma simt atat de mica, de neinsemnata, de inutila.....

Am oftat scurt si m-am ridicat usor. M-am apropiat de usa, si am apasat pe clanta rece. Insa, nu am iesit. Am stat uitandu-ma ca o statuie la cel din fata mea. E el. Acea persoana pe care o iubeam si o uram in acelasi timp. Am facut ochii mari, am inghitit in sec incercand sa scot cateva cuvinte. Insa Jared mi-a luat-o inainte.

-Te simti mai bine , Bliss?

-Aham....sunt bine. Imi pare rau daca ti-am cauzat probleme. Orice numai sa nu se uite fix la mine, asta imi spuneam in gand. Nu vroiam sa il vad, m-as fi blocat complet....
-Sam a plecat dupa tatal tau. Mi-a zis ca va veni si el aici cateva zile. Vroia sa te vada.
-Sam a plecat? Fara sa imi zica? Nu prea e stilul ei.
-M-a rugat sa raman sa am grija de tine.
-Adica tu vei sta aici...cu mine? Am zis cu o voce speriata.
-Asa se pare...
Simteam ca ma lasa picioarele. Nu era de ajuns pentru el cat ma chinuia cu aceste sentimente despre care nu stiam nimic, acum va mai sta si cu mine? Nu vreau! Nu vreau sa ma indragostesc. Nu vreau nimic. Vreau doar sa fiu singura, doar eu si cu mine.Am oftat lung si am cazut la pamant. Siroaie de lacrimi au inceput sa cada nestingherite din ochii mei mici. Nu stiam de ce plang. Pentru ca, m-am indragostit? Pentru ca nu stiu cine sunt? Nu imi mai pasa. Vroiam doar sa ma descarc. Sa las toate sentimentele de o parte si sa tip cat ma tin puterile.Insa, am simtit doua maini mari, calde care mi-au cuprins talia. In acel moment, in care corpurile noastre erau atat de aproape unul de celalalt , ma simteam o regina, nu servitorul din castel.

Intersectie-Capitolul VI.

Imi pare rau. Dar, la fic-ul asta inspiratia pur si simplu nu vine.=).Asa ca nu stiu cum va fi capitolul asta, va las pe voi sa imi ziceti.
-Nu stiu...

*Bliss povesteste*. Am ajuns repede in bucatarie, am luat ce aveam de luat si m-am indreptat cu pasi repezi spre camera.Ma ustura pieptul , si parca nu mai vedeam bine. Cu pasii usor clatinati, am mers spre camera mare.I-am vazut pe Jared si pe Sam vorbind. Am intrat in camera , si tot ce imi mai amintesc e ca am auzit doua pahare spargandu-se si ca am simtit o puternica presiune la nivelul tamplelor. Am deschis ochii. Eram intr-un loc mare, larg, o incapere ciudata. Am vazut doar doi colti care s-au apropiat de buzele mele si in fata mea, era nimeni altul decat Jared. Acei ochi, care ma innebunisera ma priveau adanc, gata parca sa imi strapunga tot corpul.Vroiam sa tip, insa am vazut doua picaturi de sange cazand pe pamant. Mi-am pus mainile pe cap si am inceput sa plang. Jared disparu-se. Eram singura in necunoscut. Singura intr-un vis pe care vroiam sa il distrug.Am auzit o voce de femeie si am vazut o femeie blonda, cu ochii albastrii, apropiindu-se de mine. M-a mangaiat pe cap si mi-a zis:
-Toata lumea cauta o lume noua, ca sa atinga acel vis colorat. Avea o voce asa de fina. Am ridicat usor ochii.

-Ce vrei sa spui? Am zis admirand-o.
-Cu totii sar dincolo de orizont indiferent ce se afla dincolo.
-Eu...eu am alergat, am murit cu speranta si am uitat doar curajul, am spus in timp ce imi stergeam lacrimile.Pentru ce? Doar ca sa pierd pe cineva drag?
-Nu ai pierdut pe nimeni, copila. Ai tot ce iti trebuie. Doar un secret te mai desparte de fericire.
Zambesc cu o fata sucita, e cel mai bun zambet pe care l-am putut face.Interiorul mastii mele este plin de lacrimi, asa ca am acoperit masca umeda cu inca una.Femeia asta ma privea ingaduitor. O simteam atat de aproape de mine. Parca o cunosteam de o viata.
-Stii, Bliss? Cateodata e bine, sa ii ierti pe cei dragi, caci poate nu te-au ranit pentru ca nu te-au iubit. Poate ca au facut-o pentru a te proteja. 
-Poate. Dar, totusi...simt ca uit ceva.
-Poate ca uiti, poate ca nu. De tine depinde. Tu chiar vrei sa iti amintesti ceva ce te-ar face sa suferi?
-Eu....
Inainte sa ii mai spun ceva, m-am trezit in camera mea. Aveam ochii in lacrimi. M-am uitat in jur si eram singura. M-am ridicat usor din pat si mergeam usor prin incaperea ciudata.A fost doar un vis? Parea atat de real.M-am asezat pe covorul pufos strangandu-mi genunchii la piept. Ma simteam singura, trista, parasita. Femeia aia, mi se parea atat de cunoscuta....

Departe.!

Dati-mi in cap! Omorati-ma ca nu am venit cu urmatorul capitol. Imi pare rau. Dar am strans inspiratia care mi-a venit in maini, am strans-o ca sa nu scape si uite ca a fugitt....! Promit sa ca ma revansez.



Sunt aici. Departe de tine, de mine...de noi. Stai! Nu exista noi. Am uitat. Fanteziile ma depasesc. Te privesc de departe. Asta imi ajunge. Eu sunt invizibila. Asa a fost mereu. Nu ma vezi, desi am fost singura care te-a ajutat, care tipa la tine, pentru ca iti vroia binele, dar....nu stiu daca am facut bine.Te-am iubit, te-am urat. Mai conteaza? Drumurile noastre au fost mereu separate. Nu imi mai pasa. Si asa nu m-ai vazut decat ca pe ,, fata proasta” care iti cade la picioare ca toate celelalte. Nu ma intereseaza. Stai cu cine vrei.

* Dialog .*
Ea: Il iubesc!
Eu: Si ce?
Ea: Dar...si el a zis ca ma iubeste!
Eu: Si de asta s-a dus la alta dupa ce tu ai plecat, nu?
Ea: Eu....
Eu: Tu ce? De cate ori ai renuntat sub aceasta presiune?
* Simtind ca nu are unde sa mearga isi inchide ochii.S-a pierdut zambetul fara impuritati in cruzime?Stiu ca suntem doar existente trecatoare.Desi ranile nevazute imi devoreaza inima, gandul la tine nu inceteaza sa imi inunde inima.*.
Ea: Dar ce sa fac cu iubirea asta?
Eu: Dai-o cuiva care merita. Unui baiat care sa te aprecieze pentru ce esti, nu pentru cum arati. Unui baiat care se sa inroseasca cand il privesti. Un baiat caruia ii e frica sa spuna : Te iubesc, pentru ca nu vrea ca tu sa il urasti.
                                            ***
Incheiere:Chiar daca o tristete nesfarsita te va fura, inimile nu pot fi separate aici.Nu vreau sa parasesc umbrele , dar atata timp cat sunt cu tine nu imi mai pasa ce aduce ziua de maine.Am uitat  ca nu pot castiga doar aparandu-ma!Daca imi intorc privirea sunt doar vorbe vagi si glume seci.Din moment ce tu nu esti aici, pana si chipul tau dispare.



                                       ***
Si la final: Ea: De ce spui asta?

Eu: Pentru ca....
     * Puts on sunglasses*

               Pot!.:)

Intersectie-Capitolul V.

Ăsta e special pentru Denisa, pentru că mă inspiră și pentru că își dă interesul!:-x.


Am luat-o mai in fata, vroiam sa il evit pe Jared. Simpla lui prezenta imi dadea dureri de cap. Gandul la el nu inceta sa imi inunde mintea. Ma simteam inutila, ma simteam prost. Nu sunt buna de nimic.M-am saturat de toti! De ce nu dispare toata lumea? 

-Bliss. A spus Jared trezindu-ma din visele mele.
-Da? Am zis curioasa de ce va spune.
-Tu ai vise?
-Ce intelegi tu prin termenul vise, Jared?
-Adica ti-ai amintit ceva de mai demult, sau simti vreodata ca ai uitat ceva, si pur si simplu iti apar imagini in cap?
-Nu.....Jared imi pusese o intrebare buna. Mereu am simtit ca uit ceva, ca Sam imi ascunde ceva...
-Nu conteaza. Uita ca te-am intrebat.
-Ce e cu tine? Te simti bine? Am zis ridicand spranceana.
-Da...sunt bine.
Intr-un final am ajuns in fata casei mari. Am vazut-o pe Sam cum se apropie de mine si ma ia in brate. Ah, cat mi-a lipsit! Vroiam sa o simt din nou aproape de mine. O iubeam atat de mult.
-Bliss. Scumpoo! Unde ai fost?
-M-a prins furtuna. Putem merge inauntru? 
-Sigur. Dar cine e prietenul tau? A zis Sam uitandu-se lung la Jared.
-El e Jared.
Cei doi au dat mana, ciudat se uitau asa lung unul la altul, mai aveam putin si muream de ras. L-am invitat pe Jared inauntru, macar cu o ciocolata sa il servesc pe baiat. Totusi ma ajutase.Sam s-a dus la bucatarie iar eu si Jared ne-am asezat pe canapea.
-Chiar iti sunt recunoscatoare pentru ajutor. Am zis zambind.
-Placerea a fost a mea.

-Auzi Jared, dar cum de nu am fost ranita? Totusi lupul acela s-a apropiat de mine si l-am simtit pe mine.
-Probabil ai lesinat cand l-ai vazut si ti-ai imaginat.
-Da...poate. Baiatul asta chiar credea ca m-am nascut ieri? Sunt eu ciudata, urata, dar nu sunt proasta. Gandurile mi-au fost intrerupte de Sam care isi facuse aparitia cu 2 cesti de ciocolata calda.Le-a asezat incet pe masa si s-a facut comoda pe canapea.
-Bliss, scumpo, ar merge niste prajituri. 
-Nu te mai ridica Sam. Ma duc eu sa aduc.
M-am ridicat usor si am plecat spre bucatarie.


Autorul intervine: In timp ce Bliss se indrepta spre bucatarie Sam a inceput sa vorbeasca in soapta cu Jared.
-Isi aminteste ceva? A zis Sam nervoasa.
-Nu...Ma doaree ca e asa cu mine. Poate ar trebui sa ii spunem.
-Nuuu. Domnul James*tatal lui Bliss* a zis sa nu ii zicem nimic de clan.
-Samantha ce vom face?
-Nu stiu....

Intersectie-Capitolul IV- Clanul.

Jared nu mi-a raspuns. Am deschis usa masiva din lemn si am iesit afara. O rafala de vant a inceput din nou sa bata. M-am uitat speriata prin jur. Era dimineata. Soarele saruta usor pamantul , semn ca o noua zi va incepe. M-am uitat in spate , iar Jared inchidea usa.

-Mergem? A spus incet.

-Da. Deodata am simtit doua maini puternice cuprinzandu-ma.

-Ce faci? Am zis ridicand spranceana.

-Nu poti merge singura.

.....(Autorul intervine). Intre timp, acasa la Bliss, Sam nu era foarte ingrijorata, mai degraba era nervoasa si isi musca buzele de nerabdare pentru ca vroia sa vorbeasca cu tatal lui Bliss. Gandurile ei fusesera intrerupte de soneria enervanta a telefonului.

-Domnule? A spus Samantha cu o voce ragusita.

-Da, eu sunt. Ce se intampla Sam? Spuse tatal fetei de la celalalt capat al firului.

-A gasit-o. A spus Sam fericita.

-Cine a gasit-o? Despre ce vorbesti Sam?

-Jared, a gasit-o pe Bliss.

-Ce? Cum s-a intamplat asta?

-Bliss a iesit afara. Cred ca s-a ratacit si Jared a gasit-o. Le pot simti mirosul. Vin aici.

-Sam, sa nu indraznesti sa ii spui lui Bliss ceva despre Clan. Ai inteles? A spus tatal lui Bliss in timp de se plimba nervos in camera.

-Dar, cand va afla? A spus Sam confuza.

-Cand va fi timpul.

Sam a inchis telefonul nervoasa, dar in acelasi timp incantata ca Jared a gasit-o pe Bliss. Era si timpul ca Bliss sa afle trecutul ei. Dar stai, nu putea sa zica nimic....

Bliss Povesteste:

-Auzi, mai Jared. Lasa-ma in pace.!

-Si daca nu vreau? A zis afisand un zambet smecher.

M-am dat jos din bratele lui si in timp ce am lasat capul in jos am spus:

-Nu vreau sa mai am de a face cu tine.

-Si? A zis confuz.

-Tu esti retardat? Am zis zambind.

-Poate. A zis razand.

-Tu nu renunti?Am zis nervoasa.

-Nu renunt la ceea ce imi doresc. A zis afisand un zambet cald.

-Putem doar sa mergem acasa?

-Da......

Intersectie-Capitolul III- Nou, dar vechi.

-Ce se intampla? Am spus in timp ce am lasat capul in jos. Atunci am vazut ca sunt imbracata in alte haine.

-Te-am gasit in padure. Se pare ca un lup vroia sa te atace. Te-am salvat la timp. A spus in timp ce zambea strengar.

-Cine m-a schimbat? Am spus cu o voce tremuranda.

-Eu...A spus chicotind.

-Tu iti bati joc de mine? Am spus coborand din pat. Capul imi zvacnea si dintr-un motiv necunoscut ma simteam destul de slabita.

-Stai linistita. A spus in timp ce se apropia de mine. Un pas, doi...si m-a atins usor pe umar. M-am dat mai departe , moment in care el s-a uitat uimit la mine.

-Ma duc acasa! Am spus nervoasa. Sam trebuie sa fie agitata. Am spus parand suparata. De fapt nu eram. Vroiam sa mai petrec putin acolo. Sa stau cu eroul al carui nume nu il stiam.

-Nu poti pleca. Daca esti suparata pentru faza cu imbracatul, sa stii ca te-a schimbat sora mea. Nu sunt asa de nemernic. A spus in timp ce incerca sa se uite in alta parte.

-De ce nu pot pleca? Am spus in timp ce incercam sa ma tin pe picioare. Capul meu zvacnea din ce in ce mai tare.

-Pentru ca esti slabita. Ai umblat mult prin ploaie. Uite ce e, mai stai putin si te duc eu acasa.

Am oftat scurt si m-am apropiat de geamul casei. M-am uitat , era aproape dimineata. Nici nu vroiam sa ma gandesc la Sam. Probabil era moarta de teama. O stiam, se consuma atat de usor. Gandurile mele fusesera intrerupte de mana baiatul. Mi-a pus mana pe frunte in timp ce ma privea in ochi. Ce ochi irezistibili. Am scuturat din cap.

-Amm, cum te numesti? Am spus putin ingrijorata de ce va spune.

-Sunt Jared. A spus in timp ce incerca sa schiteze un zambet. Domnisoara cum se numeste? A spus zambind.

-Eu sunt Bliss. Doar Bliss. Am spus in timp ce ma indepartam de el.

-Ce faci? A spus prinzindu-ma de mana.

-Plec. Uite ce e. Multumesc, ca m-ai ajutat, iti sunt foarte recunoscatoare, dar chiar vreau sa plec. Sam trebuie sa fie ingrijoarat. Probabil l-a sunat si pe tata.

-Bine, atunci te duc eu acasa.

-Cum vrei tu. Mi-e indiferent. Ba nu imi era. Mi-era frica sa mai fac un singur pas in afara casei.

A mers in fata mea, si mi-a deschis usa galant. Am coborat usor scarile. Ce casa mare. Era un conac , decorat in stil rustic. Parea unul din romanele acelea din secolul al XIX-lea.

-Unde e sora ta? Am spus uitandu-ma prin incapere.

-Nu stiu. Probail a iesit. Sa mergem.

-Sa ii multumesti din partea mea, am spus apropiindu-ma de usa.

Jared nu mi-a raspuns. Am deschis usa masiva din lemn si am iesit afara. O rafala de vant a inceput din nou sa bata. M-am uitat speriata prin jur. Era dimineata. Soarele saruta usor pamantul , semn ca o noua zi va incepe.

Intersectie-Capitolul II- Straniu?

L-am privit adanc in ochi. Ah, ce ochi frumosi avea.Albastrii  cu reflexe violet. Insusi soarele parca se pierdea in ei. Am clatinat usor din cap, astfel incat el sa nu vada si am intors capul in alta parte.

-Am....Eu....Te pot ajuta cu ceva? Am spus usor ragusita.

-Buna si tie. A spus cu un aer ironic. Doar te-am vazut venind si m-am gandit sa te salut. Locuiesc putin mai incolo.

Ciudat, nu-mi amintesc ca fi vazut vreo casa pe aici, pe o raza de vreo 5 km. Am dat din umeri si m-am indepartat de el.

-Scuze, dar trebuie sa plec. Am spus cu un aer superior. Nu imi placea deloc baiatul.Mi se parea tipul ,,macho” care cocheteaza cu toate fetele. Ce loc. Doamne. Unde m-a mai trimis si tata. Am intors capul din instinct sa vad daca baiatul acela mai este acolo. Nu mai era. O rafala de vant a suflat atat de tare incat mi-a luat palaria. Am alergat dupa ea, dar ajunsese in lac.

-Bliss!Am auzit o voce din spate.

-Da! Vin acum. Am spus in timp ce am facut un semn de ,,adio” palariei. Era singurul lucru care imi mai ramasese de la mama. Am oftat usor si am intrat in casa. Samantha era chiar in spatele meu.

Casa nu era mica. Avea un etaj. Mobila era veche. Am pasit sfioasa in sufragerie si m-am asezat jos usor pentru a nu-mi sifona rochia.

-Bliss. De ce nu te duci sa te plimbi? A spus Sam in timp ce imi mangaia parul.

-Voi iesi.

Am pupat-o pe frunte si am iesit repede pe usa. Am luat-o pe drumul pe care am venit cu masina. De o parte si de cealalta a drumului era o padure. Era apusul. Soarele se transorma intr-un rosu amenintator si curand a disparut. Am incercat sa ma intorc inapoi acasa, insa vantul incepu sa sufle cu putere si nori negrii incepura sa apara pe cer. Eram imbracata doar intr-o rochie alba,lunga. Nu puteam sa ma misc in ea. Am fugit in padure si m-am ascuns sub un copac. Mi-am sfasitat rochia pana ce am reusit sa fac din ea o pereche de pantaloni lejeri in care puteam sa ma misc. Eram speriata. Am pornit cu pasi repezi prin padure. Picaturile reci de ploaia pareau niste sageti care intrau tot mai adanc. Le simteam atat de grele. Am oftat si am inceput sa alerg plangand. Deodata din spate s-a auzit un marait. Am intors capul facand ochii mari. Era un lup. Avea ochii albastrii si o blana gri, stralucitoare. Am incercat sa stau calma insa se apropia repede de mine. Apoi, l-am vazut sarind spre mine. Am inchis ochi. Vroiam sa fiu acasa. Nu aici. Totul e un vis. Am deschis usor ochii. Corpul meu se dezmortea usor. M-am ridicat si m-am uitat prin toata incaperea prin care ma aflam. Era mare. Avea draperii rosi, lungi care se loveau de podea. Patul era mare,alb si parca lumina intreaga incapere. Deodata usa s-a deschis. Am intors capul, in timp ce incercam sa imi dau parul de pe fata. Era baiatul acela.

-Te simti bine? A spus in timp ce pasea sfios in incapere.Era imbracat intr-un tricou negru care i se mula perfect pe corp. Avea o pereche de jeansi, rupti, de aceia cum se poarta acum.

-Ce se intampla? Am spus in timp ce am lasat capul in jos. Atunci am vazut ca sunt imbracata in alte haine.

Intersectie- Capitolul I- Începutul.

Tot eu apar. Pentru că am lipsit o perioadă fără să vă anunț imi pare rău. Vă mai amintiți că mai demult v-am promis o noua poveste? Iat-o că vine. Lectură plăcută si vă astept parerile.

Am deschis usa de la casa si am intrat in camera mea , fara sa ma uit la nimeni. M-am trantit pe pat, satula de viata asta in care nu se intampla nimic. O viata in care trebuie sa fiu Miss Perfectiune. Am lovit nervoasa perna cu pumnul. Asta era singurul lucru care ma mai relaxa. Am ridicat usor ochii vazand ca usa se deschide.Era  Samantha. Menajera. Eu o consideram o mama. De cand mama murise, cand aveam cativa ani, ea avusese grija de mine, din moment ce tata era atat de ocupat cu afacerile lui. Se uita la mine cu ochii aceia albastrii cu reflexe violet, cu acea fata care arata ca ii e mila de mine.

-Si tu te uiti asa la mine? Am spus dandu-mi o suvita de par roscat de pe fata.

-Bliss, scumpo...a spus in timp ce se aseza pe pat . Se purta ca o regina.

-M-am saturat! Intelegi Sam? Sunt obosita. M-am saturat sa fiu fata perfecta, care nu are prieteni, sa fiu o tocilara, sau ca lumea sa ma considera o ciudata bogata si fitoasa.

-Bliss. Ai rabdare.

-Nu mai am rabdare de mult. Am spus in timp ce am oftat lung.

Samantha m-a sarutat pe frunte si apoi i-am vazut parul negru iesind din camera. M-am imbracat frumos apoi am mai aruncat o ultima privire in oglinda. Eram....o ciudata. Asa cum zicea lumea. Nu aveam nimic din ce vor baietii din ziua de azi. Am lovit oglinda cu pumnul. O picatura de sange s-a prelins pe mana. Am luat un servetel, am sters-o si apoi m-am dus in biroul tatei. Am batut la usa, dar nimeni nu a raspuns. Am intrat in birou. L-am vazut pe tata vorbind cu Samantha. Cand m-au vazut amandoi s-au schimbat la fata.

-Bliss, intra. A spus tata facandu-mi semn cu mana.

-Ce se intampla? Am spus in timp ce ma asezam cu grija pentru a nu imi sifona hainele.

-Samantha mi-a spus ca te-ai plictisit aici.

-Asa e. Am spus inghitind in sec in timp ce ii aruncam Samanthei o privire nervoasa.

-Ti-ar placea sa te duci in alta zona, pentru un timp?

-Ce fel de zona? Am spus curioasa...

-Ti-am cumparat o casa in orasul in care locuieste si matusa ta. Vei schimba peisajul.

-Tata, te simti bine? Am spus zambind.

-Va merge si Sam cu tine.

Am zambit larg si am iesit confuza din camera. Am dat din umeri crezand ca e doar vreo stupizenie de a tatei. Am intrat in camera mea, mi-am facut bagajele si m-am culcat. Vroiam sa cred ca totul e doar un vis. Ca am 10 ani ca sunt o fata inocenta cu un zambet pur si frumos. Dar visul se spulberase cand dis de dimineata am parasit casa mea cea banala si am plecat intr-un loc nou, dar cu visele vechi dupa mine. Am ajuns acolo in patru ore. Samantha statea zambitoare in fata spunandu-mi ca totul va fi bine. Am dat ochii peste cap si m-am prefacut ca sunt binedispusa. Dupa un drum lung, am coborat din masina. Era un loc.....diferit? Asa e, era diferit. Simteam ca apartin locului. Era o padure mare langa casa mea, iar in fata ei era un lac. Am aruncat bagajele si am fugit spre lac. Am auzit-o pe Samantha strigandu-ma dar nu imi mai pasa. Am ajuns in fata lacului. Apa stralucea, vantul mangaia usor apa. Era perfect. Dar , mai era ceva. Am intors capul. In spatele meu statea un baiat inalt cu parul brunet. Nu ii vedeam privirea. Am vrut sa ma apropii de el, dar am renuntat. Am inghitit in sec si  ma tot uitam la el, sperand ca poate in voi vedea. Apoi si-a ridicat fata din pamant si mi-a intins politicos mana. Avea ochii albastrii. Acela a fost momentul in care ochii nostri  s-au intersectat.....

Devil kiss- Sfarsit.:).

S-a terminat:). Scuze de intarziere, dar am avut o problema de natura spirituala...Dar nu conteaza. Toate trec, nu? Capitolul e foarte lung, poate ca ar fi trebuit impartit in mai multe....Enjoy.:)

-A ta si dupa ce?  Am spus razand. Lasa-ma sa plec.

M-am trezit intr-un pat alb. Acel baiat cu parul rosu statea langa mine. Nu stiu de ce, simteam o atractie pentru el. S-a ridicat si apoi mi-a spus:

-Buna iubire. Ce ma bucur sa te vad?

-Si eu. Staiii.! Ce am zis ? Eu nu il iubesc pe el. Parca corpul meu raspundea involuntar. Ce imi facuse?

S-a aproppiat de mine, m-a pupat pe obraz si apoi a iesit din camera. Am inceput sa plang. Nu stiam unde sunt. Am iesit si eu din camera. Am iesit afara din acea cladire. Am ajuns intr-o gradina mare. Am incercat sa fug, dar parca ma loveam de un zid invizibil.

-Renunt.! Am zis tipand. M-am pus pe iarba privind spre locul in care sunt tinuta. Era tot un conac. Mare, grandios si totusi imi dadea un sentiment straniu. Am inchis ochii, sperand ca totul e un vis. I-am deschis cu o farama de speranta, dar eram tot acolo. Inchisa, ca un sobolan. Am inceput sa plang. Dar nici eu nu stiam ce e mai rau. Ca pana si Matt vroia ceva de la mine, ca Dustin ma mintise, ca Sebastian ma parasise sau ca acest baiat ma tinea ca intr-o inchisoare. Am inghitit in sec, si am pornit spre conac. Am intrat in el. Acel baiat statea pe o canapea si ma privea insistent.

-Cat ai de gand sa ma mai tii aici? Am spus asezandu-ma in fata lui.

-Pana vine cineva dupa tine. A spus razand.

-Atunci poti sa ma omori de pe acum. Am spus lasand capul in jos. Sunt singura. Mereu am fost.

-Nu prea cred. A spus in timp ce se punea peste mine.

-Ce faci? Am spus in timp ce fata lui era asa de aproape de mine ca ii puteam simti respiratia.

-Ma distrez. Le-am trimis un mesaj lui Matt si lui Sebastian. Cred ca vor veni dupa tine. In fond nimeni nu sta cu mine.

-Da cine esti tu? Am spus razand.

-Cadenza. Asta e numele meu. Sunt un Vampir din Clasa Generala. Mai puternic decat oricine.

-Ce mi-ai facut ieri?

-Eu, nimic. Ti-am gustat sangele. Apropo e delicios. A spus zambind.

-Hai da-te de aici. Am spus lovindu-l.

Cadenza nu era deloc urat. Era genul de pusti care arata rebel si totusi parea atat de matur. Aproape ca ma pierdeam in ochii lui.

-Stii ce? Am spus ridicandu-ma.

-Ce e? A spus ridicand spranceana.

-Nu am de gand sa plec. Voi sta cu tine.

-Asta e buna. Esti sigura?

-Mai sigura ca niciodata.

Macar Cadenza nu ma mintise. Imi spusese ce vrea de la mine, era dragut si chiar imi placea compania lui, ceea ce era cam ciudat. Deodata a inceput sa ma intepe inima. Am inceput sa ma tin de piept pana ce am cazut in genunchi.

-Te simti bine? A spus Cadenza ridicandu-ma.

-Ma inteapa inima.

-Inseamna ca vin.

-Cine vine? Am spus nedumerita.

-Cineva din partea intunecata. A spus afisand un zambet viclean. Du-te si te schimba. Vezi ca ai sus o rochie rosie.

Am urcat scarile. Am intrat in camera. Inima ma intepa din ce in ce mai tare.Am imbracat rochia. Eram aproape fericita. Adica cineva venise dupa mine.Am fost trezita din vise de un zgomot puternic. Am coborat scarile. Jos erau Sebastian si Matt. Il priveau pe Cadenza nervos. Acesta radea.

-Ema.A spus Sebastian admirandu-ma.

-Esti bine? A intrebat Matt ingrijorat.

-Nu datorita voua. Am spus asezandu-ma langa Cadenza. Amandoi sunteti niste mincinosi. Nu meritati nimic. Matt, nu pot sa cred ca tu vroiai doar sangele meu. Sebastian, despre tine ce sa zic? Esti un las. Ai fugit. M-ai lasat. Nu ti-a pasat. Amandoi ma priveau satisfacuti.

-Nu am fugit pentru ca nu imi pasa. Am plecat pentru ca nu vreau sa iti fac rau. A spus Sebastian privindu-ma.

-Voi doi.....A spus Cadenza, dar a fost intrerupt de Dustin. A intrat pe usa. Avea o arma in mana. Am vazut doar cum a indreptat-o spre Sebastian si acesta s-a prabusit la pamant. Am inceput sa tip. Apoi Dustin l-a impuscat si pe Matt. Cadenza s-a dus la el si au inceput sa se lupte. Dustin a cazut la pamant si apoi a disparut intr-o lumina neagra. Asta insemna moartea unui inger. M-am apropiat de Sebastian si l-am mangaiat pe fata.

-Ema...A spus plangand.

-Nu te forta. Am spus incercand sa par calma.

-Ema, ai grija.

-Ai de gand sa pleci iar? Am spus plangand.

-Am sa plec. Pe alta lume. Aia a fost o arma anti-demoni.

-Sebastian...eu....si inainte sa mai spun ceva, Sebastian a ....disparut? Nu mai stiu. Stiu doar ca am simtit ca imi va exploda inima. Apoi m-am trezit in casa mea. Fusese doar un vis? Speram sa fie asa. M-am dat jos din pat. Am coborat scarile. Am gasit un plic rosu. L-am deschis:

                 ,,Draga Ema,

Sunt eu, Cadenza. Cred ca ti-ai dorit ca totul sa fi fost un vis. Si eu. Sebastian a murit. Imi pare rau. Stiu ce a insemnat pentru tine. Matt a murit si el. Dustin...e si el dus. Te-am dus la tine acasa. Am plecat de langa tine. Nu cred ca vroiai sa ma mai vezi. Eu totusi vreau sa iti spun ca de cand te-am intalnit ceva s-a schimbat. Imi e dor de tine. Dar poate ca e mai bine asa. Daca vrei sa ma vezi....sau mai bine nu ma cauta. Nu vreau sa suferi.

                            Prietenul tau, Cadenza.”

Isi bate joc de mine? Sebastian a murit. Doua lacrimi s-au scurs pe foaia rosie. Dar poate ca nu a fost sa fie. Desi ma durea sa recunosc il iubeam. Chiar il iubeam. Am scrasnit din dinti si m-am asezat pe scari. Macar stiu ca si el m-a iubit. Dustin, si de el imi pare rau, dar poate ca si-a meritat-o. Matt, si la tine am tinut. Si chiar imi pare rau, dar poate ca tu nu ai stiut sa ma pretuiesti. Asta a fost. Cat imi doream ca totul sa fie atat de usor. Sebastian....imi lipsesti. Prostul de Cadenza. M-a lasat singura. Nu pot sa cred. Chiar daca l-am urat, imi era drag. Vroiam sa vorbesc cu el sa stau cu el. Imi placea fire lui. De ce ma indragostesc numai de creaturi supranaturale?Am inceput sa rad. Un ras fortat. Am urcat scarile. M-am dus in camera. Mi-am luat o pereche de pantofi albi, niste pantaloni tot albi si o bluza neagra. Am iesit din casa. Era noapte. Stai, noapte? Cat am dormit? Am iesit in strada incercand sa imi amintesc unde statea Cadenza. Imposibil. Nu mai tineam minte nimic. Am inghitit in sec si m-am asezat pe o banca. Vantul batea. Era asa de.....frumos. Apoi mi-a venit o idee. Nu credeam ca voi face asta. M-am muscat de mana. Am vazut cum sangele curgea usor. Asta era singura cale ca acel idiot, Cadenza sa vina. Dupa cateva minute am simtit pe cineva apropiindu-se de mine. Am intors capul. Acel par rosu.

-Ai venit? Am pus incercand sa opresc sangerarea.

-De ce faci asta? A spus uitandu-se la mine.

-Pentru ca nu ma poti parasi. Nu si tu. Am nevoie de cineva. Chiar daca acel cineva e un obsedat si un ciudat ca tine, am spus razand.

-Ciudat? A spus zambind. S-a apropiat de mine, mi-a strans mana si apoi ma privea cu niste ochi mari.

-Nu ma vei parasi, nu?

-Nu. Voi fi mereu langa tine.

L-am luat de mana si am mers la mine acasa. Am vorbit am ras. Incercam sa uit de Sebastian, pentru ca asa era mai bine. Cadenza era atat de diferit. Ma iubea. I-am raspuns la sentimente destul de tarziu. Acum sunt fericita. Sunt intr-un loc ascuns, departe. Cine a zis ca vampirii sunt infricosatori? Am propria mea poveste. O spun oricui vrea sa asculte. Sunt fericita, implinita. Chiar daca uneori doare, amintirea acelor zile pe care le-am avut cu Sebastian, frumosul meu Sebastian nu vor disparea. Dar, Cadenza.....Vampirul meu Cadenza e acolo pentru mine. Chiar daca pare complicata, iubirea e frumoasa. Cine umbla dupa iubire, n-o va gasi; cine-o da, o primeste inapoi.  . 

Fiti voi si iubiti pana la capat. Vampirul vostru e pe acolo pe undeva.:).

                                                                       Sfarsit.:)