Intersectie-Capitolul VI.

Imi pare rau. Dar, la fic-ul asta inspiratia pur si simplu nu vine.=).Asa ca nu stiu cum va fi capitolul asta, va las pe voi sa imi ziceti.
-Nu stiu...

*Bliss povesteste*. Am ajuns repede in bucatarie, am luat ce aveam de luat si m-am indreptat cu pasi repezi spre camera.Ma ustura pieptul , si parca nu mai vedeam bine. Cu pasii usor clatinati, am mers spre camera mare.I-am vazut pe Jared si pe Sam vorbind. Am intrat in camera , si tot ce imi mai amintesc e ca am auzit doua pahare spargandu-se si ca am simtit o puternica presiune la nivelul tamplelor. Am deschis ochii. Eram intr-un loc mare, larg, o incapere ciudata. Am vazut doar doi colti care s-au apropiat de buzele mele si in fata mea, era nimeni altul decat Jared. Acei ochi, care ma innebunisera ma priveau adanc, gata parca sa imi strapunga tot corpul.Vroiam sa tip, insa am vazut doua picaturi de sange cazand pe pamant. Mi-am pus mainile pe cap si am inceput sa plang. Jared disparu-se. Eram singura in necunoscut. Singura intr-un vis pe care vroiam sa il distrug.Am auzit o voce de femeie si am vazut o femeie blonda, cu ochii albastrii, apropiindu-se de mine. M-a mangaiat pe cap si mi-a zis:
-Toata lumea cauta o lume noua, ca sa atinga acel vis colorat. Avea o voce asa de fina. Am ridicat usor ochii.

-Ce vrei sa spui? Am zis admirand-o.
-Cu totii sar dincolo de orizont indiferent ce se afla dincolo.
-Eu...eu am alergat, am murit cu speranta si am uitat doar curajul, am spus in timp ce imi stergeam lacrimile.Pentru ce? Doar ca sa pierd pe cineva drag?
-Nu ai pierdut pe nimeni, copila. Ai tot ce iti trebuie. Doar un secret te mai desparte de fericire.
Zambesc cu o fata sucita, e cel mai bun zambet pe care l-am putut face.Interiorul mastii mele este plin de lacrimi, asa ca am acoperit masca umeda cu inca una.Femeia asta ma privea ingaduitor. O simteam atat de aproape de mine. Parca o cunosteam de o viata.
-Stii, Bliss? Cateodata e bine, sa ii ierti pe cei dragi, caci poate nu te-au ranit pentru ca nu te-au iubit. Poate ca au facut-o pentru a te proteja. 
-Poate. Dar, totusi...simt ca uit ceva.
-Poate ca uiti, poate ca nu. De tine depinde. Tu chiar vrei sa iti amintesti ceva ce te-ar face sa suferi?
-Eu....
Inainte sa ii mai spun ceva, m-am trezit in camera mea. Aveam ochii in lacrimi. M-am uitat in jur si eram singura. M-am ridicat usor din pat si mergeam usor prin incaperea ciudata.A fost doar un vis? Parea atat de real.M-am asezat pe covorul pufos strangandu-mi genunchii la piept. Ma simteam singura, trista, parasita. Femeia aia, mi se parea atat de cunoscuta....