Intersectie-Capitolul II- Straniu?

L-am privit adanc in ochi. Ah, ce ochi frumosi avea.Albastrii  cu reflexe violet. Insusi soarele parca se pierdea in ei. Am clatinat usor din cap, astfel incat el sa nu vada si am intors capul in alta parte.

-Am....Eu....Te pot ajuta cu ceva? Am spus usor ragusita.

-Buna si tie. A spus cu un aer ironic. Doar te-am vazut venind si m-am gandit sa te salut. Locuiesc putin mai incolo.

Ciudat, nu-mi amintesc ca fi vazut vreo casa pe aici, pe o raza de vreo 5 km. Am dat din umeri si m-am indepartat de el.

-Scuze, dar trebuie sa plec. Am spus cu un aer superior. Nu imi placea deloc baiatul.Mi se parea tipul ,,macho” care cocheteaza cu toate fetele. Ce loc. Doamne. Unde m-a mai trimis si tata. Am intors capul din instinct sa vad daca baiatul acela mai este acolo. Nu mai era. O rafala de vant a suflat atat de tare incat mi-a luat palaria. Am alergat dupa ea, dar ajunsese in lac.

-Bliss!Am auzit o voce din spate.

-Da! Vin acum. Am spus in timp ce am facut un semn de ,,adio” palariei. Era singurul lucru care imi mai ramasese de la mama. Am oftat usor si am intrat in casa. Samantha era chiar in spatele meu.

Casa nu era mica. Avea un etaj. Mobila era veche. Am pasit sfioasa in sufragerie si m-am asezat jos usor pentru a nu-mi sifona rochia.

-Bliss. De ce nu te duci sa te plimbi? A spus Sam in timp ce imi mangaia parul.

-Voi iesi.

Am pupat-o pe frunte si am iesit repede pe usa. Am luat-o pe drumul pe care am venit cu masina. De o parte si de cealalta a drumului era o padure. Era apusul. Soarele se transorma intr-un rosu amenintator si curand a disparut. Am incercat sa ma intorc inapoi acasa, insa vantul incepu sa sufle cu putere si nori negrii incepura sa apara pe cer. Eram imbracata doar intr-o rochie alba,lunga. Nu puteam sa ma misc in ea. Am fugit in padure si m-am ascuns sub un copac. Mi-am sfasitat rochia pana ce am reusit sa fac din ea o pereche de pantaloni lejeri in care puteam sa ma misc. Eram speriata. Am pornit cu pasi repezi prin padure. Picaturile reci de ploaia pareau niste sageti care intrau tot mai adanc. Le simteam atat de grele. Am oftat si am inceput sa alerg plangand. Deodata din spate s-a auzit un marait. Am intors capul facand ochii mari. Era un lup. Avea ochii albastrii si o blana gri, stralucitoare. Am incercat sa stau calma insa se apropia repede de mine. Apoi, l-am vazut sarind spre mine. Am inchis ochi. Vroiam sa fiu acasa. Nu aici. Totul e un vis. Am deschis usor ochii. Corpul meu se dezmortea usor. M-am ridicat si m-am uitat prin toata incaperea prin care ma aflam. Era mare. Avea draperii rosi, lungi care se loveau de podea. Patul era mare,alb si parca lumina intreaga incapere. Deodata usa s-a deschis. Am intors capul, in timp ce incercam sa imi dau parul de pe fata. Era baiatul acela.

-Te simti bine? A spus in timp ce pasea sfios in incapere.Era imbracat intr-un tricou negru care i se mula perfect pe corp. Avea o pereche de jeansi, rupti, de aceia cum se poarta acum.

-Ce se intampla? Am spus in timp ce am lasat capul in jos. Atunci am vazut ca sunt imbracata in alte haine.