Capitolul IX .

Mmm, scuzati absenta .... :D . Eu sper ca acest capitol o sa mai scoata putin din ceata, sau o sa va bage si mai mult...inca nu stiu.. :-?? . Ideea e ca, mi-am gasit muzaa. =)))). Adam Lambert. <3 .




Ma simteam ciudat. Mai singura ca niciodata . Atat de mica si neinsemnata. Priveam peste umarul lui Jared. Culorile din camera erau atat de sterse. Mirosul lui era tot ce mai simteam acum . Respiratia lui calda si accelerata. M-am departat de el . Baiatul asta era moartea mea. Il iubeam, mai mult ca pe orice , vroiam sa il simt aproape, sa il ating, sa fie langa mine, il vroiam doar pentru mine. Si asta, mi se parea atat de imposibil.
-Spune-mi adevarul. Acum. Nici eu nu stiam ce ziceam. Insa simteam ca e ceva pe care toata lumea il ascunde de mine. Eram vampir , fantoma, sau ce se intampla ?
-Care adevar Bliss ? A spus in timp ce se apropia de mine si zambea. Atunci ,am observat ceva ciudat. Caninii lui Jared erau ascutiti. Mult prea ascutiti.
-Ti-ai pilit caninii ? Am spus apropiindu-ma de gura lui.
-Nu . Asa m-am nascut. Sunt un vampir. Vampirii trebuie sa aiba colti, nu, Bliss ?
-Da, da . Esti vampir. Si eu am fost pe Marte.
-Vrei o demonstratie ? A spus uitandu-se lung la mine.
Atunci am realizat.Jared era foarte serios. Asta era tot ce imi ascundea mie lumea ? Nu, Bliss, gandeste rational. Vampirii sunt creaturi mitologice, n-au cum sa existe. Nu e ca si cum Jared ti-ar putea citi gandurile.

-Ba da, le pot citi Bliss. Pot citi gandurile.
-Eu nu sunt vampir, nu ? Am spus asezandu-ma pe covor.
-Ahh, Bliss, daca ai fi , ce te-ar speria cel mai tare ? Ca trebuie sa omori, ca sa traiesti, ca iti face placere sa ii vezi pe oameni suferind ? Ca vrei sa simti trupul unui muritor foarte aproape de tine ? Ca vrei sa savurezi fiecare picatura de sange ? Ca vei trai pentru totdeauna ?
-Eu nu..nu omor oameni.
-Tu nu esti un vampir , cel putin nu unul normal.A zis dandu-si ochii peste cap.
-Minti. De ce faci asta ?
-Pentru ca avem nevoie de tine.
-Ba nu ai. Nu sunt vampir. Lasa-ma. Astea sunt povesti de adormit copii. Nu exista. Sunt tampenii. Aberatii. Prostii. 
M-am ridicat si am fugit spre usa insa Jared m-a prins de talie. 
-Nu-i asa, ca mereu ai vrut sa simti pe cineva aproape de tine ? Sa ii simti caldura, sa-l mirosi. Sa fie al tau. Recunoaste. Tu nu esti un vampir normal. Tu esti cel mai puternic vampir. Tu faci parte din clanul nostru , tatal tau te-a mintit. Avem nevoie de tine.
-O sa omor...oameni. Va bateti joc de mine.  Lasa-ma. Acum !
Am plecat repede de langa el si m-am indepartat spre padure. Poate de data asta, un lup ma va manca si nu voi mai sti nimic. Pff. Vampirii nu exista. Nu sunt reali. Sunt nascociri ai unei imaginatii prea bogate. Nu exista si gata. Jared isi batea joc de mine. Daca era asa, atunci eu de ce nu am simtit niciodata nevoie de sange ?
Vantul incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Ma simteam neintelesa . Daca, chiar eram un ucigas nocturn ? Un monstru ce omoara pentru a trai. Un monstru ce nu moare niciodata . O fiinta care se bucura de suferinta altora. M-am trantit jos. Cate aiureli . Obrajii imi erau din ce in ce mai rosii. Sangele se misca necontrolat prin tot corpul. Cateva lacrimi au inceput sa se plimbe pe fata. Era noapte. Soarele se ascunsese de mult dupa dealuri, iar eu eram singura in mijlocul pustietatii. Nu conta. Moartea parea o alternativa atat de buna in aceste momente...