Devil kiss- Capitolul 8.

Iată că și acest capitol vine, poate cam târziu, dar vine.

Această parte este povestită de Ema.


Nu stiam de ce l-am lovit. Mana mea actionase, involuntar. Ma uitam nedumerita, la mana, in timp ce Sebastian, ma privea ca si cum ar fi vazut o fantoma. Am plecat capul in jos, incercand sa sugerez un fel de:,,Imi pare rau”, dar Sebastian inca nu se misca. Mi-am ridicat capul. Mi-am strans usor buza de jos cu dintii si in final am spus:
-Nu am vrut.
-Nu conteaza, a spus Sebastian.
Am lovit pamantul cu varful tenesilor, si am plecat mai departe scrasnind din dinti. Sebastian ma urma indeaproape. Am ajuns la poarta conacului, si deja am simtit ca mi se inmoaie picioarele. Aveam o senzatie destul de ciudata. Sebastian, mi-a aruncat o privire gen:,, Te trezesti odata”?. I-am raspuns printr-un gest vag facut cu mana. Am impins poarta si am intrat pe alea lata, care ducea la cuibul acelor creaturi. Am mers cu pasi mici, sperand ca poate nu vor fi acasa, si vom pleca. Gandindu-ma la asta, un zambet jucaus imi aparu pe buze. Din pacate, acesta se oprise cand l-am vazut pe Matt la usa casei. M-am apropiat usor de el, facandu-i un semn discret lui Sebastian, pentru a se apropia de mine. Am urcat treptele si am ajuns in fata lui Matt. Ma privea cu ochii aceia albastri si mari. Sebastian m-a luat de mana in timp ce se aseza in spatele meu.

-Matt, vreau sa vorbesc cu tine.Am spus incercand sa par cat de cat increzatoare.
-Desigur, Ema. Te rog intra. Dar lasa-ti animalul afara. A spus in timp ce se uita cu o ura puternica la Sebastian. 
-Nu intru fara, caine, am spus chicotind. Sebastian, parea ca se uita in alta parte. Imi dadeam seama ca e nervos. Buza de sus ii tremura si isi inclesta pumnul.
-Poti sa il iei si pe el, a spus Matt in timp ce isi dadea o suvita de par de pe fata.

Am intrat sfioasa in casa cea mare. Decorul era destul de impresionant. Avea lustre destul de mari, ca cele din secolul Al XIX-lea. Covoarele erau de un rosu aprins. Am intrat in camera de zi, asezandu-ma pe una dintre canapelele negre. In fata acestora se afla o masa, mica, speciala pentru ceai. Sebastian s-a asezat langa mine, iar Matt se asezase in fata mea, parand ca ma soarbe din priviri. M-am intors speriata parand ca ma uit prin camera dar de fapt vroiam doar sa ii evit privirea.Mi-am dat ochii peste cap si m-am intors la el.
-Deci...spuse Matt cu o voce groasa, ce vroiai sa imi spui Ema?
-Eu....vroiam sa incep sa vorbesc cand am fost intrerupta de o fata cam de varsta noastra care cobora scarile. Avea parul blond, ochii verzi, purta o rochie mulata neagra . Era simpla, si totusi sofisticata. Avea buzele subtiri, colorate intr-un roz sters. Imi aruncase o privire care ma facu sa tremur.
-Cine e ea? A spus aproape tipand, acea fata necunoscuta.
-E e Ema, spuse Matt, incercand sa o calmeze.
-Ema, ea e sora mea Valerie.
-Incantata. Am spus aproape tremurand din cauza privirii ei. M-am uitat la Sebastian care se ridicase si se dusese langa Valerie.Cei doi s-au luat in brate, parand ca se cunosc de mult, in timp ce eu priveam uimita scena.
-Deci Sebastian, spuse Valerie, incercand sa faca conversatie, ce ai mai facut? Mi-a fost foarte dor de tine. Spus in timp ce isi apropie buzele de ale lui si il saruta scurt. Aproape ca muream de nervi. Ce era cu ei doi? Au plecat din capatul scarilo, asezandu-se fiecare la locul lui. Sebastian langa mine, iar Valerie langa Matt.
-Matt, putem sa ne intalnim maine? Am spus usor nervoasa.
-Da, desigur, dar pleci: Spuse Matt parand surprins de comportamentul meu.
Nu mi-am luat la revedere nici de la el si nici de la Valerie. Doar le-am facut un semn scurt si am iesit din casa. Sebastian a venit repede dupa mine, ca un catelus speriat ce si-a pierdut stapanul.
-Te simti bine? Spuse apucandu-mi bratul.
-De ce nu te duci la Valerie? Am spus contrariata. Nu e febletea ta?
-Eu si Valerie am fost impreuna. Am fost. A repetat ca si cand incerca sa accentueze  am fost.