Devil kiss- Capitolul 7.

Continuarea, povestita din perspectiva lui Sebastian.



M-am ridicat de pe scaun si am privit-o in ochi. Mai avea putin si plangea. Stiu ca incerca sa para dura, desi nu era. M-am apropiat de ea, i-am mangaiat fata si i-am spus ca voi ramane. Ea s-a intins pe pat, privind spre fereastra. Era chiar frumoasa. Dar ce ma atragea la ea era de fapt sufletului ei. Era inconjurat de intuneric, si totusi isi pastrase puritatea. Era puternic si independent. Era sufletul pe care il vroiam, pe care il doream. Mi-am luat un scaun privind-o pe Ema. Ma mir ca nu ma intreba nimic despre mama ei, al carei suflet il devorasem. Parea pe alta lumea. La un moment s-a intors spre mine spunand:
-Sebastian, putem merge pana la Matt?
-Desigur, dar esti sigura ca asta vrei?
-Da....spuse ea, desi stiam ca era nesigura.
-Bine, atunci ies ca sa te imbraci. Te astept afara.

-Nuu. Imbraca-ma tu.
In acel moment impietrisem. Am fost majordomul multor femei care facusera contract cu mine, si toate imi cerusera asta, dar venind de la Ema mi se parea ciudat. Aproape ca imi era rusine sa stau in aceeasi camera cu ea, dar sa o imbrac?
Mi-a spus sa ii iau din dulap,  pantalonii scurti, ciorapii care veneau pana mai sus de genunchi si un maieu rosu. Eu stiam ca ea detesta rosul si totusi mai mereu se imbraca in el.  M-am apropiat de ea, dezbracand-o de hainele in care era imbracata. In tot acest timp ma privise cu teama. Stiam ca ii este rusine de mine, pentru ca asa e Ema, dar totusi de incapatanase sa o faca. Am imbracat-o, si apoi am iesit repede din camera. Era pentru prima oara cand mi se parea atragatoare o fata, fizic vorbind. Ema mi se parea cu totul diferita, parca era mai speciala. Mai frumoasa, mai puternica si mai nobila. Dar nu ma puteam gandi la sta. in fond noi doi nu puteam avea o relatie.Plus ca Ema nu s-ar uita niciodata la un demon.
Am fost intrerupt , cand am vazut-o pe Ema iesind din camera. Avea o fata trista. Am luat-o de mana, trezind-o din visele ei.  O simteam ca ii era frica. 
-Sa mergem.!
-Nuuu, stai. Vreau sa mergem pe jos.
-Dar ne va lua cam o ora.
-Nu conteaza....A spus ea privindu-ma.
M-a luat de mana si am plecat. Stateam in spatele ei, privind-o cum merge. Deodata s-a oprit si mi-a spus:
-Sebastian, mi-e frica.
-Ti-e frica de acei vampiri? Am spus incercand sa par increzator.
-Daca vei pati ceva? A spus uitandu-se la mine cu ochi mari.
-De ce te intereseaza ce patesc eu?
-Pentru ca imi pasa de tine, idiotule.! A spus dandu-mi o palma peste fata. Era prima fata care imi spusese ca ii pasa de mine....