Devil kiss- Capitolul 10.

Uite că am apărut și eu, dupa niște zile de vacanță, ca să vă aduc continuarea:).
Dupa sarutul, care pentru mine durase o eternitate, m-am departat de Sebastian. Mi-am pus mana pe buze, pentru ca ma usturau. Nu avea nici o rana, si totusi simteam ca buzele mele au luat foc. El s-a apropiat de mine si mi-a spus:

-Vino cu mine.! Te ustura buzele nu-i asa?
Am dat din cap in semn aprobator si m-am luat dupa el. Ne-am dus in biblioteca. S-a asezat pe un scaun. M-am pus in fata lui, putin speriata dar cu putinul curaj pe care il mai aveam am spus:
-Deci, ce vroiai sa imi spui?
-Ca e adevarat.
-Ce e adevarat?
-Ca tu....a urmat o pauza lunga, in care Sebastian a oftat de nenumarate ori.
-Ce se intampla?Am spus privindu-l dezorientata.
-Ema, tu nu esti om.
-Acum cred ca iti bati joc de mine. Am vrut sa plec, m-a luat de mana si m-a lipit de el. Atingerile lui ma usturau. Si nu intelegeam de ce. Doar inainte ne mai atinsesem si nu se intamplase nimic.
-Ema, tu esti un inger. A spus lasand capul in pamant.
-Un ceee? Stai putin, nu se presupune ca ingerii acu aripi, si sunt in cer?
-Sunt mai multe feluri de ingeri. Tu esti unul dintre cei de pe pamant.
-Si de ce ma ustura atingerile tale?
-Pentru ca eu sunt demon. A spus razand.
-Uite ce e, ne-am mai atins inainte si nu s-a intamplat nimic.
-Asta pentru ca inainte nu ma iubeai.
Am lasat capul in jos. Aproape muream de rusine. Dar era adevarat. Desi nu o recunosteam, tineam la el.Cum se facea ca sunt un inger?
-Sebastian, daca sunt inger, de ce ai incheiat un contract cu mine?

-Pai, trebuia pentru a-ti da seama ca esti inger. Razbunarea ta era oricum terminata. Cei care au omorat-o pe mama ta sunt morti.
-Mama nu era inger?
-Nu, se alege doar un copil din fiecare familie.
-Si acum tu ce faci? Imi iei sufletul?
-Nu fi prostuta. Treaba mea aici, s-a terminat. Eu trebuie sa plec.
-Cum adica pleci?
-Ai aflat ca esti inger. Nu pot sa stau cu tine toata viata.

-Dar nu poti pleca.
-Ema, si eu tin la tine. Dar e mai bine pentru amandoi. Suntem prea diferiti.
-Te rog, nu pleca.
A urmat o tacere lunga dupa care Sebastian s-a ridicat, m-a pupat pe obraz, si pur si simplu a disparut.