Eu din nou . Scuzati absenta, ideea e ca scoala mi-a acaparat mai tot timpul si nu prea am avut loc si pentru activitatile pe care obisnuiam sa le fac. Daca tot m-am intors, m-am hotarat sa continui povestea, nu stiu cata lume o asteapta . O.O
Sarutul cu un baiat nu erau lucruri pe care le aveam in plan . M-am indepartat usor . L-am privit lung, fara sa clipesc . Era ceva straniu cu acest baiat . Ochii lui, erau foarte rosii, ma privea intens fara sa spuna nimic si fara sa respire .
-Uite ce e. Nu stiu ce fel de persoana esti si sincer nu vreau sa aflui . Vreau doar sa plec odata de aici. Intelegi ? M-am saturat . De tine, de tampeniile pe care le scoti pe gura, m-am saturat sa te vad zilnic si sa viu nevoita sa iti suport abuzurile. Nu sunt o bucata de carne . Sunt o fiinta umana . Nu poti sa ma saruti si sa faci ce vrei cu mine. Nu sunt a ta . Si nici nu voi fi niciodata, la naiba! Sa iti intre bine in capul ala pe care il tii pe umeri. Intre noi nu va fi nimic niciodata . Acum iesi din camera mea , vreau sa ma imbrac ! In tot acest timo, m-a privit si expresia de pe fata lui nu mi-a aratat nimic. Nici dezamagire , nici fericire . A iesit usor din camera si mi-a spus :
-N-o sa imi cer scuze pentru ceea ce simt .
Mi-am dat ochii peste cap si m-am imbracat. Eram obosita si imi simteam corpul greoi . M-am intins pe pat, m-am invelit si am adormit . Cand am deschis ochii tata era pe un scaun , langa patul meu . Cand a vazut ca am deschis ochii fata i s-a intunecat .
-Tata, ai ajuns! L-am imbratisat , insa nu mi-a raspuns . Mi-am intors privirea. Ceva nu era in regula cu el .
-Bliss, trebuie sa vorbim urgent . Nu-l mai vazusem atat de serios . Picaturi de transpiratie se plimbau pe fata lui, ochii ii erau scosi din orbite si tremura.
-Esti ciudat. Ce se intampla ?
-Uite, tu stii ca mama ta a murit cand te-a nascut.
-Asa e , am aprobat .
-Nu e asa . Bliss, mama ta traieste.Stiu ca o sa iti vina greu sa crezi, insa ea este un vampir. Acea creatura mitologica care se hraneste cu sange.
-Despre ce naiba vorbesti ? Sangele imi umbla necontenit prin vene. Capul ma intepa ingrozitor si inima imi batea cu putere . Stai. Jared mi-a spus ca sunt vampir si ca sunt a lui . Ce naiba se intampla de fapt ?
-Lasa-ma sa iti explic . La inceput au fost doua clanuri de vampiri . Al nostru si clanul tatalui lui Jared . In fiecare an, o fata de la noi din clan se casatorea cu un baiat de la ei din clan . Cand a venit randul nostru mama ta s-a opus pentru ca nu ii placea acest ritual . Ne-am certat si clanurile s-au destramat . Intr-o noapte parintii lui Jared ne-au atacat . Ne-am luptat insa au reusit sa o prinda pe mama ta. Au spus ca daca nu o sa te casatoresti cu Jared o vor omori . N-am avut de ales. Esti a lui Jared. Mama ta, insa nu a suportat asa ca a plecat. Nu stiu unde e . Imi pare rau, a spus lasand capul in jos .
Mi-am intors privirea spre geam . Eu nu sunt umana . Sunt o creatura .
-Va trebui sa omor oameni ?
-Nu esti inca vampir complet . Jared si tu trebuie sa faceti un ritual . Abia atunci vei fi vampir .
-Nu voi face asta . Nu pot.
-Bliss, avem nevoie de unirea asta. Mai sunt cativa vampiri pe lume . Trebuie sa formam din nou un clan .
-Nu imi pasa. Tata, nu pot . Nu vreau sa fiu cu Jared.
-Nu a spus nimeni ca trebuie sa fie neaparat Jared . Poate fi si Zayn si altii vampiri din fostul clan .
-Poftim?! Zayn e vampir ?
-Da, draga . Uite, iti dau timp sa te gandesti .
-Nu-ti pasa de mine . Stii ce ? Meriti sa mori tata!
Am auzit usa inchizandu-se si l-am vazut pe Jared intrand .
-Tu ce vrei ? Am zis intorcand privirea .
-O sansa.
-N-o sa o ai .
-Bliss, eu....
vineri, 7 decembrie 2012
miercuri, 5 septembrie 2012
Capitolul X .
Moartea parea simpla . Usoara . Nedureroasa. Auzi la el . Vampir . Isi bate joc de mine . M-am ridicat si am cautat drumul spre casa . Da, poate ca Sam venise cu tata si acel ciudat o sa plece din casa mea . Ciudatul care ... care ma facuse mica . M-a facut sa ma indragostesc de el . Oare merita ? Merita toata inima mea , ratiunea... ma merita ?
Nu conteaza . Era deja tarziu si se facuse frig . Iubirea incepea sa ma plictiseasca . Da, era plictisitoare . La ce foloseste daca nu este impartasita ? La nimic ! Nu e buna de nimic ! Nu e frumoasa, nu e interesanta, nu e nimic ! Am auzit pasi in spatele meu . Prin acea liniste obscura se auzeau atat de clar . Ma speriau . Am intors capul usor si am facut ochii mari . Era un baiat ? Da, era un baiat . S-a apropiat de mine si s-a uitat lung la mine . Avea ochii caprui si era blond . Parea simpatic .
-Ce face o fata ca tine singura in padure ? A spus ridicand spranceana .
-Ma indrept spre casa...am spus speriata .
-Eu sunt Zayn , a spus sarmant.
-Bliss, imi pare bine .
A facut ochii mari si s-a uitat la mine ciudat, era o privire incarcata de....fericire si uimire .
-Pot sa te conduc acasa ?
-Da , sigur .
Ce mai conta daca ma rapeste un strain ? Cine o sa ma caute ? Da, exact. Nimeni . Prostul ala o sa fie satisfacut ca am murit, tata o sa se prefaca trist, iar Sam...probabil ea va varsa lacrimi sincere . Mergeam repede, Zayn urmandu-ma .Nu a scos nici un cuvant tot drumul . Mi se parea ciudat . Curand am vazut lacul si pe Jared sprijinindu-se de balustrada prafuita a casei . Am trecut pe langa el , nu l-am privit . Nu-mi pasa de el . M-am intors si l-am luat de mana pe Zayn . Jared l-a privit uimit si apoi a tipat :
-Ce crezi ca faci ?
-Il invit pe Zayn sa bea un ceai . Ce ti se pare ca fac ?
-Bliss, nu e nevoie. Ne vedem maine . A spus cu un zambet satisfacut .
-Esti sigur ?
-Lasa-l sa plece. Tu vino cu mine . M-a luat de brat si a trantit usa . Bietul Zayn . Ce stupefiat era. Jared incepe sa ma calce pe nervi . Zayn era dragut , aparent dragut.
-Ce iti inchipui ca faci ? Am tipat .
-Da tu ce crezi ca faci cu el ? Tu nu ai voie sa vii cu alti baieti .
-N-am voie ? Sunt casatorita si nu stiu eu ?
-Esti a mea. Nu ti-e clar ?
L-am privit nedumerita . A lui ? Ah, iar isi bate joc de mine .Am urcat scarile . Vroiam doar sa fac un dus. Imi era frig . Ma simteam inutila . Cuvintele lui...erau atat de ciudate. Parca uitase ca acum ceva timp imi spusese ca e vampir . Am lasat picaturile de apa sa alerge pe corpul meu si am iesit infasurata intr-un prospo . In camera mea, sprijinit de usa era Jared. Tipul asta...nu renunta ?
-Tu ce iti inchipui ca faci ? Esti nebun ? Iesi afara!
-Esti frumoasa cand esti nervoasa .
-Nu ma lua cu texte. Iesi !
S-a apropiat de mine si m-a sarutat...un sarut atat de cald...
Capitol dedicat lui Deme. :> Pentru ca merita ! Si pentru ca o iubesc. <3
Nu conteaza . Era deja tarziu si se facuse frig . Iubirea incepea sa ma plictiseasca . Da, era plictisitoare . La ce foloseste daca nu este impartasita ? La nimic ! Nu e buna de nimic ! Nu e frumoasa, nu e interesanta, nu e nimic ! Am auzit pasi in spatele meu . Prin acea liniste obscura se auzeau atat de clar . Ma speriau . Am intors capul usor si am facut ochii mari . Era un baiat ? Da, era un baiat . S-a apropiat de mine si s-a uitat lung la mine . Avea ochii caprui si era blond . Parea simpatic .
-Ce face o fata ca tine singura in padure ? A spus ridicand spranceana .
-Ma indrept spre casa...am spus speriata .
-Eu sunt Zayn , a spus sarmant.
-Bliss, imi pare bine .
A facut ochii mari si s-a uitat la mine ciudat, era o privire incarcata de....fericire si uimire .
-Pot sa te conduc acasa ?
-Da , sigur .
Ce mai conta daca ma rapeste un strain ? Cine o sa ma caute ? Da, exact. Nimeni . Prostul ala o sa fie satisfacut ca am murit, tata o sa se prefaca trist, iar Sam...probabil ea va varsa lacrimi sincere . Mergeam repede, Zayn urmandu-ma .Nu a scos nici un cuvant tot drumul . Mi se parea ciudat . Curand am vazut lacul si pe Jared sprijinindu-se de balustrada prafuita a casei . Am trecut pe langa el , nu l-am privit . Nu-mi pasa de el . M-am intors si l-am luat de mana pe Zayn . Jared l-a privit uimit si apoi a tipat :
-Ce crezi ca faci ?
-Il invit pe Zayn sa bea un ceai . Ce ti se pare ca fac ?
-Bliss, nu e nevoie. Ne vedem maine . A spus cu un zambet satisfacut .
-Esti sigur ?
-Lasa-l sa plece. Tu vino cu mine . M-a luat de brat si a trantit usa . Bietul Zayn . Ce stupefiat era. Jared incepe sa ma calce pe nervi . Zayn era dragut , aparent dragut.
-Ce iti inchipui ca faci ? Am tipat .
-Da tu ce crezi ca faci cu el ? Tu nu ai voie sa vii cu alti baieti .
-N-am voie ? Sunt casatorita si nu stiu eu ?
-Esti a mea. Nu ti-e clar ?
L-am privit nedumerita . A lui ? Ah, iar isi bate joc de mine .Am urcat scarile . Vroiam doar sa fac un dus. Imi era frig . Ma simteam inutila . Cuvintele lui...erau atat de ciudate. Parca uitase ca acum ceva timp imi spusese ca e vampir . Am lasat picaturile de apa sa alerge pe corpul meu si am iesit infasurata intr-un prospo . In camera mea, sprijinit de usa era Jared. Tipul asta...nu renunta ?
-Tu ce iti inchipui ca faci ? Esti nebun ? Iesi afara!
-Esti frumoasa cand esti nervoasa .
-Nu ma lua cu texte. Iesi !
S-a apropiat de mine si m-a sarutat...un sarut atat de cald...
Capitol dedicat lui Deme. :> Pentru ca merita ! Si pentru ca o iubesc. <3
duminică, 2 septembrie 2012
Schimbari + Personaje .
Hey there . :D . Avem parte de niste schimbari la blog , nu stiu cat va intereseaza pe voi , insa...eu va anunt .
1 .De astazi , blogul ,, A piece of love ,, a devenit ,,A million miles .۞ ,, .
Dupa cum vedeti, am facut cateva modificari si prezentarii , nu stiu sper sa va placa .
2 . O sa postez personajele fic-ului . :D
1 .De astazi , blogul ,, A piece of love ,, a devenit ,,A million miles .۞ ,, .
Dupa cum vedeti, am facut cateva modificari si prezentarii , nu stiu sper sa va placa .
2 . O sa postez personajele fic-ului . :D
Bliss .
Jared .
Samantha.(Yeah, pare tanara ) .
Louis - Va aparea. :) .
Sara - Si ea va aparea in capitolele viitoare ,
Zayn - Da, si el va aparea mai tarziu.
Megan - Yeah, stiti va aparea mai tarziu .
Cam astea sunt personajele. Daca vor mai aparea pe parcurs o sa vi le arat. :D
duminică, 26 august 2012
Capitolul IX .
Mmm, scuzati absenta .... :D . Eu sper ca acest capitol o sa mai scoata putin din ceata, sau o sa va bage si mai mult...inca nu stiu.. :-?? . Ideea e ca, mi-am gasit muzaa. =)))). Adam Lambert. <3 .
Ma simteam ciudat. Mai singura ca niciodata . Atat de mica si neinsemnata. Priveam peste umarul lui Jared. Culorile din camera erau atat de sterse. Mirosul lui era tot ce mai simteam acum . Respiratia lui calda si accelerata. M-am departat de el . Baiatul asta era moartea mea. Il iubeam, mai mult ca pe orice , vroiam sa il simt aproape, sa il ating, sa fie langa mine, il vroiam doar pentru mine. Si asta, mi se parea atat de imposibil.
-Spune-mi adevarul. Acum. Nici eu nu stiam ce ziceam. Insa simteam ca e ceva pe care toata lumea il ascunde de mine. Eram vampir , fantoma, sau ce se intampla ?
-Care adevar Bliss ? A spus in timp ce se apropia de mine si zambea. Atunci ,am observat ceva ciudat. Caninii lui Jared erau ascutiti. Mult prea ascutiti.
-Ti-ai pilit caninii ? Am spus apropiindu-ma de gura lui.
-Nu . Asa m-am nascut. Sunt un vampir. Vampirii trebuie sa aiba colti, nu, Bliss ?
-Da, da . Esti vampir. Si eu am fost pe Marte.
-Vrei o demonstratie ? A spus uitandu-se lung la mine.
Atunci am realizat.Jared era foarte serios. Asta era tot ce imi ascundea mie lumea ? Nu, Bliss, gandeste rational. Vampirii sunt creaturi mitologice, n-au cum sa existe. Nu e ca si cum Jared ti-ar putea citi gandurile.
-Ba da, le pot citi Bliss. Pot citi gandurile.
-Eu nu sunt vampir, nu ? Am spus asezandu-ma pe covor.
-Ahh, Bliss, daca ai fi , ce te-ar speria cel mai tare ? Ca trebuie sa omori, ca sa traiesti, ca iti face placere sa ii vezi pe oameni suferind ? Ca vrei sa simti trupul unui muritor foarte aproape de tine ? Ca vrei sa savurezi fiecare picatura de sange ? Ca vei trai pentru totdeauna ?
-Eu nu..nu omor oameni.
-Tu nu esti un vampir , cel putin nu unul normal.A zis dandu-si ochii peste cap.
-Minti. De ce faci asta ?
-Pentru ca avem nevoie de tine.
-Ba nu ai. Nu sunt vampir. Lasa-ma. Astea sunt povesti de adormit copii. Nu exista. Sunt tampenii. Aberatii. Prostii.
M-am ridicat si am fugit spre usa insa Jared m-a prins de talie.
-Nu-i asa, ca mereu ai vrut sa simti pe cineva aproape de tine ? Sa ii simti caldura, sa-l mirosi. Sa fie al tau. Recunoaste. Tu nu esti un vampir normal. Tu esti cel mai puternic vampir. Tu faci parte din clanul nostru , tatal tau te-a mintit. Avem nevoie de tine.
-O sa omor...oameni. Va bateti joc de mine. Lasa-ma. Acum !
Am plecat repede de langa el si m-am indepartat spre padure. Poate de data asta, un lup ma va manca si nu voi mai sti nimic. Pff. Vampirii nu exista. Nu sunt reali. Sunt nascociri ai unei imaginatii prea bogate. Nu exista si gata. Jared isi batea joc de mine. Daca era asa, atunci eu de ce nu am simtit niciodata nevoie de sange ?
Vantul incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Ma simteam neintelesa . Daca, chiar eram un ucigas nocturn ? Un monstru ce omoara pentru a trai. Un monstru ce nu moare niciodata . O fiinta care se bucura de suferinta altora. M-am trantit jos. Cate aiureli . Obrajii imi erau din ce in ce mai rosii. Sangele se misca necontrolat prin tot corpul. Cateva lacrimi au inceput sa se plimbe pe fata. Era noapte. Soarele se ascunsese de mult dupa dealuri, iar eu eram singura in mijlocul pustietatii. Nu conta. Moartea parea o alternativa atat de buna in aceste momente...
Ma simteam ciudat. Mai singura ca niciodata . Atat de mica si neinsemnata. Priveam peste umarul lui Jared. Culorile din camera erau atat de sterse. Mirosul lui era tot ce mai simteam acum . Respiratia lui calda si accelerata. M-am departat de el . Baiatul asta era moartea mea. Il iubeam, mai mult ca pe orice , vroiam sa il simt aproape, sa il ating, sa fie langa mine, il vroiam doar pentru mine. Si asta, mi se parea atat de imposibil.
-Spune-mi adevarul. Acum. Nici eu nu stiam ce ziceam. Insa simteam ca e ceva pe care toata lumea il ascunde de mine. Eram vampir , fantoma, sau ce se intampla ?
-Care adevar Bliss ? A spus in timp ce se apropia de mine si zambea. Atunci ,am observat ceva ciudat. Caninii lui Jared erau ascutiti. Mult prea ascutiti.
-Ti-ai pilit caninii ? Am spus apropiindu-ma de gura lui.
-Nu . Asa m-am nascut. Sunt un vampir. Vampirii trebuie sa aiba colti, nu, Bliss ?
-Da, da . Esti vampir. Si eu am fost pe Marte.
-Vrei o demonstratie ? A spus uitandu-se lung la mine.
Atunci am realizat.Jared era foarte serios. Asta era tot ce imi ascundea mie lumea ? Nu, Bliss, gandeste rational. Vampirii sunt creaturi mitologice, n-au cum sa existe. Nu e ca si cum Jared ti-ar putea citi gandurile.
-Ba da, le pot citi Bliss. Pot citi gandurile.
-Eu nu sunt vampir, nu ? Am spus asezandu-ma pe covor.
-Ahh, Bliss, daca ai fi , ce te-ar speria cel mai tare ? Ca trebuie sa omori, ca sa traiesti, ca iti face placere sa ii vezi pe oameni suferind ? Ca vrei sa simti trupul unui muritor foarte aproape de tine ? Ca vrei sa savurezi fiecare picatura de sange ? Ca vei trai pentru totdeauna ?
-Eu nu..nu omor oameni.
-Tu nu esti un vampir , cel putin nu unul normal.A zis dandu-si ochii peste cap.
-Minti. De ce faci asta ?
-Pentru ca avem nevoie de tine.
-Ba nu ai. Nu sunt vampir. Lasa-ma. Astea sunt povesti de adormit copii. Nu exista. Sunt tampenii. Aberatii. Prostii.
M-am ridicat si am fugit spre usa insa Jared m-a prins de talie.
-Nu-i asa, ca mereu ai vrut sa simti pe cineva aproape de tine ? Sa ii simti caldura, sa-l mirosi. Sa fie al tau. Recunoaste. Tu nu esti un vampir normal. Tu esti cel mai puternic vampir. Tu faci parte din clanul nostru , tatal tau te-a mintit. Avem nevoie de tine.
-O sa omor...oameni. Va bateti joc de mine. Lasa-ma. Acum !
Am plecat repede de langa el si m-am indepartat spre padure. Poate de data asta, un lup ma va manca si nu voi mai sti nimic. Pff. Vampirii nu exista. Nu sunt reali. Sunt nascociri ai unei imaginatii prea bogate. Nu exista si gata. Jared isi batea joc de mine. Daca era asa, atunci eu de ce nu am simtit niciodata nevoie de sange ?
Vantul incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Ma simteam neintelesa . Daca, chiar eram un ucigas nocturn ? Un monstru ce omoara pentru a trai. Un monstru ce nu moare niciodata . O fiinta care se bucura de suferinta altora. M-am trantit jos. Cate aiureli . Obrajii imi erau din ce in ce mai rosii. Sangele se misca necontrolat prin tot corpul. Cateva lacrimi au inceput sa se plimbe pe fata. Era noapte. Soarele se ascunsese de mult dupa dealuri, iar eu eram singura in mijlocul pustietatii. Nu conta. Moartea parea o alternativa atat de buna in aceste momente...
joi, 19 iulie 2012
Capitolul VIII .
Am lipsit fara intentie...din nou . Dar am un motiv bun , si anume : Prison Break . Cel mai complex serial din cate am vazut vreodata . Mai am inca doua sezoane de vazut . Insa pana una alta , eu va mai aduc un capitol din poveste . Nu stiu cat de bun e , voi sa imi ziceti . : ) .Acum...poate are si niste scene +16 , inca nu stiu . :-?
***
Eram atat de aproape unul de altul . Ii puteam simti respiratia accelerata si bataile inimii. Mai ca mi se parea ca bietul Jared alergase cativa kilometrii. Insa, ma bucuram ca e langa mine , ca il pot simti , il pot atinge . Era un moment ce parea desprins dintr-o carte cu povesti , o carte de aceia pentru copii mici , pe care o citesti cu placere , stiind ca mereu va avea un final fericit . L-am impins pe Jared , in semn de ,,da-mi drumul” . Cu ochii mari , s-a departat usor de mine , si apoi mi-a spus :
-Stiu ca nu-ti convine ca voi sta cu tine .
-Nu ma deranjeaza . Jared , uite , eu simt ceva pentru tine . Nu stiu inca ce e , si nici nu intentionez sa imi dau seama prea curand , insa poate faptul ca vom fi impreuna cateva zile ma va ajuta..
-Bine atunci. Avea un zambet viclean pe fata . Ceva de genul ,,de cand asteptam sa o aud”. Dar in fine. Jared era amabil si nu credeam ca imi va face ceva.....
M-am ridicat si m-am intors inchizand usa in spatele meu . Sam....ma intreb ce pune la cale. Ea nu ar fi plecat niciodata fara sa imi zica....Nu e genul ei . Pur si simplu nu era. Mi-am atintit privirea spre telefon si am format numarul tatei .
-Alo ? S-a auzit o voce batrana si ragusita de la celalalt capat al receptorului.
-Tata . Sunt eu , Bliss.
-Ce s-a intamplat scumpo ?
- Tata , e adevarat ca vii aici , pentru cateva zile ?
- Da ...a urmat o pauza in care tata a tusit de cateva ori .
- Tata, te simti bine ?
-Da scumpo. Ne vedem intr-o saptamana.
- Sam...Sam e bine ?
- Mhm...da, e bine.
Dupa asta, tata mi-a inchis pur si simplu . Ce se intampla cu toata lumea ? Doamne. De ce am impresia ca toata lumea imi ascunde ceva ? Sunt cumva o criminala in serie sau ceva de genul ?
Da....m-am indreptat spre dulap si am ales o rochie alba, lunga.Pana la urma , nu aveam sa plec nicaieri . Am coborat scarile si m-am asezat pe canapeaua din sufragerie . Imi era atat de somn . Parca nu mai dormisem de jumatate de an . Insa , odihna mea nu a durat mai mult de jumatate de minut. Am auzit parchetul scartaind asa ca am ridicat capul si m-am uitat nedumerita in jur. Ciudat . Nu era nimeni . N-am dat importanta si m-am asezat inapoi pe canapea . Insa , din nou am auzit pasi apasati pe parchet. Gata , asta devenea enervant.
M-am ridicat si am inceput sa ma plimb prin casa. Am simtit doua maini calde in jurul taliei . Am intors capul si l-am vazut pe Jared in spatele meu .
-Ce faci ?
-Te ajut sa-ti dai seama daca ma iubesti.
-Cum ma ajuta faptul ca m-ai prins de talie ?
-Asta nu ajuta . Ceea ce voi face dupa , va ajuta.
-Si ce anume vei...inainte sa pot termina fraza Jared m-a sarutat . In acel sarut inimile noastre pareau conectate . Avea buzele fine , calde , moi... Parea baiatul perfect . Parea .
L-am dat la o parte si i-am zis suparata :
- Uite , doar pentru ca ti-am spus ce ti-am spus asta nu inseamna ca poti sa te joci cu mine cum vrei,nu stiu cum sunt fetele cu care stai tu , dar eu nu sunt asa.
Inceteaza sa te mai joci cu mine , ca si cum as fi a ta! Nu sunt!
- Bliss, imi pare rau .
- Nu imi pasa . Stii cum facem de acum ? Nu vorbesti cu mine, iar eu nu vorbesc cu tine. Mi se pare cel mai bine . : ) .
Am incercat sa plec insa Jared m-a prins de mana...
marți, 3 iulie 2012
Intersectie-Revenire-Capitolul VII.
Ce??!! Continuareaaa? Nu credemmm. Pai , nici eu nu credeam,dar m-au apucat si pe mine creatiile.:)). Am scris ,,Revenire” in titlu, pentru ca odata cu aceasta postare, revin si eu pe blog.:D. Nu ati scapat de mine. Fara alte introduceri, texte plictisitoare si alte alea pe acolo, va aduc capitolul urmator.
Stateam acolo , in camera si priveam in gol. Imi strangeam genunchii la piept si ma uitam confuza prin jur. Nu stiam ce vrea toata lumea de la mine. Eram satula. Eu..eu detestam amintirile si tot ce tinea de ele, le uram! Adica, pentru mine erau un subiect TABU.Pentru ce sa te agati de ceva din trecut, ceva care te raneste, ceva care iti da o speranta falsa, o iluzie, in spatele careia se ascunde realitatea hidoasa? Asa e realitatea, HIDOASA. Sau , cel putin , asa era pentru mine. Amintirile erau niste masti, subtiri care uneori puteau sa te innebuneasca, puteau sa te aduca in pragul disperarii, te duceau deasupra unei prapastii, iti dadeau mana promitand ca te vor ajuta si cand te intorci cu spatele te imping fara nici un resentiment. Eu renuntasem la toate astea. Mama, pe care n-am vazut-o niciodata....de fapt...asa e! Uram amintirile din cauza ei. Pe toti ii vedeam cu zambetul pe buze, jucandu-se cu mamele lor , eu...eu nu aveam cui sa ii spun ce ma doare, ce nu ma doare, daca mi-e bine, daca aveam nevoie de un sfat...de o mangaiere, de o atingere. Sam, bine, a fost acolo pentru mine mereu, dar totusi...o mica parte din mine tanjea dupa atingerile unei mame.Asa ca, de atunci eu am incetat sa mai cred in amintiri si in orice tine de trecut. Ma interesa doar viitorul. Asta pana ce a aparut Jared .De ce mereu trebuia sa existe cineva care sa ma faca sa imi fie dor de el? Baiatul asta, ma facea sa ma simt atat de mica, de neinsemnata, de inutila.....
Am oftat scurt si m-am ridicat usor. M-am apropiat de usa, si am apasat pe clanta rece. Insa, nu am iesit. Am stat uitandu-ma ca o statuie la cel din fata mea. E el. Acea persoana pe care o iubeam si o uram in acelasi timp. Am facut ochii mari, am inghitit in sec incercand sa scot cateva cuvinte. Insa Jared mi-a luat-o inainte.
-Te simti mai bine , Bliss?
-Aham....sunt bine. Imi pare rau daca ti-am cauzat probleme. Orice numai sa nu se uite fix la mine, asta imi spuneam in gand. Nu vroiam sa il vad, m-as fi blocat complet....
-Sam a plecat dupa tatal tau. Mi-a zis ca va veni si el aici cateva zile. Vroia sa te vada.
-Sam a plecat? Fara sa imi zica? Nu prea e stilul ei.
-M-a rugat sa raman sa am grija de tine.
-Adica tu vei sta aici...cu mine? Am zis cu o voce speriata.
-Asa se pare...
Simteam ca ma lasa picioarele. Nu era de ajuns pentru el cat ma chinuia cu aceste sentimente despre care nu stiam nimic, acum va mai sta si cu mine? Nu vreau! Nu vreau sa ma indragostesc. Nu vreau nimic. Vreau doar sa fiu singura, doar eu si cu mine.Am oftat lung si am cazut la pamant. Siroaie de lacrimi au inceput sa cada nestingherite din ochii mei mici. Nu stiam de ce plang. Pentru ca, m-am indragostit? Pentru ca nu stiu cine sunt? Nu imi mai pasa. Vroiam doar sa ma descarc. Sa las toate sentimentele de o parte si sa tip cat ma tin puterile.Insa, am simtit doua maini mari, calde care mi-au cuprins talia. In acel moment, in care corpurile noastre erau atat de aproape unul de celalalt , ma simteam o regina, nu servitorul din castel.
Stateam acolo , in camera si priveam in gol. Imi strangeam genunchii la piept si ma uitam confuza prin jur. Nu stiam ce vrea toata lumea de la mine. Eram satula. Eu..eu detestam amintirile si tot ce tinea de ele, le uram! Adica, pentru mine erau un subiect TABU.Pentru ce sa te agati de ceva din trecut, ceva care te raneste, ceva care iti da o speranta falsa, o iluzie, in spatele careia se ascunde realitatea hidoasa? Asa e realitatea, HIDOASA. Sau , cel putin , asa era pentru mine. Amintirile erau niste masti, subtiri care uneori puteau sa te innebuneasca, puteau sa te aduca in pragul disperarii, te duceau deasupra unei prapastii, iti dadeau mana promitand ca te vor ajuta si cand te intorci cu spatele te imping fara nici un resentiment. Eu renuntasem la toate astea. Mama, pe care n-am vazut-o niciodata....de fapt...asa e! Uram amintirile din cauza ei. Pe toti ii vedeam cu zambetul pe buze, jucandu-se cu mamele lor , eu...eu nu aveam cui sa ii spun ce ma doare, ce nu ma doare, daca mi-e bine, daca aveam nevoie de un sfat...de o mangaiere, de o atingere. Sam, bine, a fost acolo pentru mine mereu, dar totusi...o mica parte din mine tanjea dupa atingerile unei mame.Asa ca, de atunci eu am incetat sa mai cred in amintiri si in orice tine de trecut. Ma interesa doar viitorul. Asta pana ce a aparut Jared .De ce mereu trebuia sa existe cineva care sa ma faca sa imi fie dor de el? Baiatul asta, ma facea sa ma simt atat de mica, de neinsemnata, de inutila.....
Am oftat scurt si m-am ridicat usor. M-am apropiat de usa, si am apasat pe clanta rece. Insa, nu am iesit. Am stat uitandu-ma ca o statuie la cel din fata mea. E el. Acea persoana pe care o iubeam si o uram in acelasi timp. Am facut ochii mari, am inghitit in sec incercand sa scot cateva cuvinte. Insa Jared mi-a luat-o inainte.
-Te simti mai bine , Bliss?
-Aham....sunt bine. Imi pare rau daca ti-am cauzat probleme. Orice numai sa nu se uite fix la mine, asta imi spuneam in gand. Nu vroiam sa il vad, m-as fi blocat complet....
-Sam a plecat dupa tatal tau. Mi-a zis ca va veni si el aici cateva zile. Vroia sa te vada.
-Sam a plecat? Fara sa imi zica? Nu prea e stilul ei.
-M-a rugat sa raman sa am grija de tine.
-Adica tu vei sta aici...cu mine? Am zis cu o voce speriata.
-Asa se pare...
Simteam ca ma lasa picioarele. Nu era de ajuns pentru el cat ma chinuia cu aceste sentimente despre care nu stiam nimic, acum va mai sta si cu mine? Nu vreau! Nu vreau sa ma indragostesc. Nu vreau nimic. Vreau doar sa fiu singura, doar eu si cu mine.Am oftat lung si am cazut la pamant. Siroaie de lacrimi au inceput sa cada nestingherite din ochii mei mici. Nu stiam de ce plang. Pentru ca, m-am indragostit? Pentru ca nu stiu cine sunt? Nu imi mai pasa. Vroiam doar sa ma descarc. Sa las toate sentimentele de o parte si sa tip cat ma tin puterile.Insa, am simtit doua maini mari, calde care mi-au cuprins talia. In acel moment, in care corpurile noastre erau atat de aproape unul de celalalt , ma simteam o regina, nu servitorul din castel.
vineri, 8 iunie 2012
Intersectie-Capitolul VI.
Imi pare rau. Dar, la fic-ul asta inspiratia pur si simplu nu vine.=).Asa ca nu stiu cum va fi capitolul asta, va las pe voi sa imi ziceti.
-Nu stiu...
*Bliss povesteste*. Am ajuns repede in bucatarie, am luat ce aveam de luat si m-am indreptat cu pasi repezi spre camera.Ma ustura pieptul , si parca nu mai vedeam bine. Cu pasii usor clatinati, am mers spre camera mare.I-am vazut pe Jared si pe Sam vorbind. Am intrat in camera , si tot ce imi mai amintesc e ca am auzit doua pahare spargandu-se si ca am simtit o puternica presiune la nivelul tamplelor. Am deschis ochii. Eram intr-un loc mare, larg, o incapere ciudata. Am vazut doar doi colti care s-au apropiat de buzele mele si in fata mea, era nimeni altul decat Jared. Acei ochi, care ma innebunisera ma priveau adanc, gata parca sa imi strapunga tot corpul.Vroiam sa tip, insa am vazut doua picaturi de sange cazand pe pamant. Mi-am pus mainile pe cap si am inceput sa plang. Jared disparu-se. Eram singura in necunoscut. Singura intr-un vis pe care vroiam sa il distrug.Am auzit o voce de femeie si am vazut o femeie blonda, cu ochii albastrii, apropiindu-se de mine. M-a mangaiat pe cap si mi-a zis:
-Toata lumea cauta o lume noua, ca sa atinga acel vis colorat. Avea o voce asa de fina. Am ridicat usor ochii.
-Ce vrei sa spui? Am zis admirand-o.
-Cu totii sar dincolo de orizont indiferent ce se afla dincolo.
-Eu...eu am alergat, am murit cu speranta si am uitat doar curajul, am spus in timp ce imi stergeam lacrimile.Pentru ce? Doar ca sa pierd pe cineva drag?
-Nu ai pierdut pe nimeni, copila. Ai tot ce iti trebuie. Doar un secret te mai desparte de fericire.
Zambesc cu o fata sucita, e cel mai bun zambet pe care l-am putut face.Interiorul mastii mele este plin de lacrimi, asa ca am acoperit masca umeda cu inca una.Femeia asta ma privea ingaduitor. O simteam atat de aproape de mine. Parca o cunosteam de o viata.
-Stii, Bliss? Cateodata e bine, sa ii ierti pe cei dragi, caci poate nu te-au ranit pentru ca nu te-au iubit. Poate ca au facut-o pentru a te proteja.
-Poate. Dar, totusi...simt ca uit ceva.
-Poate ca uiti, poate ca nu. De tine depinde. Tu chiar vrei sa iti amintesti ceva ce te-ar face sa suferi?
-Eu....
Inainte sa ii mai spun ceva, m-am trezit in camera mea. Aveam ochii in lacrimi. M-am uitat in jur si eram singura. M-am ridicat usor din pat si mergeam usor prin incaperea ciudata.A fost doar un vis? Parea atat de real.M-am asezat pe covorul pufos strangandu-mi genunchii la piept. Ma simteam singura, trista, parasita. Femeia aia, mi se parea atat de cunoscuta....
-Nu stiu...
*Bliss povesteste*. Am ajuns repede in bucatarie, am luat ce aveam de luat si m-am indreptat cu pasi repezi spre camera.Ma ustura pieptul , si parca nu mai vedeam bine. Cu pasii usor clatinati, am mers spre camera mare.I-am vazut pe Jared si pe Sam vorbind. Am intrat in camera , si tot ce imi mai amintesc e ca am auzit doua pahare spargandu-se si ca am simtit o puternica presiune la nivelul tamplelor. Am deschis ochii. Eram intr-un loc mare, larg, o incapere ciudata. Am vazut doar doi colti care s-au apropiat de buzele mele si in fata mea, era nimeni altul decat Jared. Acei ochi, care ma innebunisera ma priveau adanc, gata parca sa imi strapunga tot corpul.Vroiam sa tip, insa am vazut doua picaturi de sange cazand pe pamant. Mi-am pus mainile pe cap si am inceput sa plang. Jared disparu-se. Eram singura in necunoscut. Singura intr-un vis pe care vroiam sa il distrug.Am auzit o voce de femeie si am vazut o femeie blonda, cu ochii albastrii, apropiindu-se de mine. M-a mangaiat pe cap si mi-a zis:
-Toata lumea cauta o lume noua, ca sa atinga acel vis colorat. Avea o voce asa de fina. Am ridicat usor ochii.
-Ce vrei sa spui? Am zis admirand-o.
-Cu totii sar dincolo de orizont indiferent ce se afla dincolo.
-Eu...eu am alergat, am murit cu speranta si am uitat doar curajul, am spus in timp ce imi stergeam lacrimile.Pentru ce? Doar ca sa pierd pe cineva drag?
-Nu ai pierdut pe nimeni, copila. Ai tot ce iti trebuie. Doar un secret te mai desparte de fericire.
Zambesc cu o fata sucita, e cel mai bun zambet pe care l-am putut face.Interiorul mastii mele este plin de lacrimi, asa ca am acoperit masca umeda cu inca una.Femeia asta ma privea ingaduitor. O simteam atat de aproape de mine. Parca o cunosteam de o viata.
-Stii, Bliss? Cateodata e bine, sa ii ierti pe cei dragi, caci poate nu te-au ranit pentru ca nu te-au iubit. Poate ca au facut-o pentru a te proteja.
-Poate. Dar, totusi...simt ca uit ceva.
-Poate ca uiti, poate ca nu. De tine depinde. Tu chiar vrei sa iti amintesti ceva ce te-ar face sa suferi?
-Eu....
Inainte sa ii mai spun ceva, m-am trezit in camera mea. Aveam ochii in lacrimi. M-am uitat in jur si eram singura. M-am ridicat usor din pat si mergeam usor prin incaperea ciudata.A fost doar un vis? Parea atat de real.M-am asezat pe covorul pufos strangandu-mi genunchii la piept. Ma simteam singura, trista, parasita. Femeia aia, mi se parea atat de cunoscuta....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)