joi, 8 decembrie 2011

Partea a III-a

M-am trezit dis de dimineata in bratele lui Zero. Eram si speriata dar si imi placea intr-un fel foarte ciudat. I-am mangaiat fata usor cu mana. Nu vroiam sa il trezesc. Era atat de frumos cand dormea.

- Si eu ma bucur sa te vad. A spus dintr-o data.
- Te-am trezit? Scuza-ma nu am vrut.
- Nu-i nimic. Te simti mai bine sau inca ai febra?
-Ma simt mai bine.
- Vrei sa te duc acasa sau vrei sa mergem sa ne plimbam?
- Ne plimbam putin.Mi-ar face bine. In gandul meu saream in sus de bucurie la gandul ca voi iesi din nou cu el.
Totul era atat de alb afara. Vantul batea usor iar zapada era atat de moale. Ne-am asezat amandoi in zapada si  ne uitam spre cer.Atunci mi-a spus:
- Tu esti prima fata petru care chiar simt ceva.
- Si tu esti prima iubire a vietii mele. Am spus inrosindu-ma.

- De asta vreau sa fiu sincer cu tine.
Expresia fetei lui se schimbase. Parea ca va avea sa imi spuna ceva foarte serios.
-Zero ma sperii. Ce se intampla?
- Rima eu am cancer Nu mai am mult de trait. De fapt s-ar puteam sa mor in orice moment.
Cazuse cerul peste mine in acel moment. Nu stiam ce sa mai zic. Pentru prima oara in viata intalnisem adevarata iubire si totul se termina atat de brusc. Nu nu vroiam. L-am strans atat de puternic in brate inct aproape ca nu mai putea resprira. Nici eu nu mai puteam respira bine din cauza lacrimilor.
-Nu plange. Mai bine sa profitam de aceste ultime zile impreuna.
M-am mutat la el acasa. Mereu ne plimbam si admiran cerul, luna si stelele. Aproape ca uitasem de boala lui. Il iubeam asa mult Nu mai stiam ce sa fac . Intr-o seara cand am venit de la facultate l-am gasit pe Zero pe jos. Nu mai respira. Degeaba l-am dus la spital. Era prea tarziu. Si astazi stau si ma gandesc la clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. El a fost cel care m-a invatat sa iubesc si primul baiat din viata mea. 
                                                          


                                                  Sfarsit.!

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Partea aII-a

Cand am ajuns acasa eram asa de fericita. Parca Zero era partea acea care lipsea din viata mea. M-am ridicat din pat si am privit pe geam: Cineva arunca cu diversi bulgari de zapada in geam ..era Zero..i-am pus sa inceteze...ca voi cobori imediat..

 Am ajuns jos.El m-a cuprins usor cu bratele. Avea niste maini atat de puternice si mirosea atat de frumos, avea fata calda si palida. In acel moment nu stiam cum sa reactionez. Sa il imping? Nu, nu puteam , ma simteam asa de bine. Mi-a pus mana pe fata si mi-a soptit la ureche:
- Esti foarte frumoasa.
Credeam ca voi cadea din picioare. Acele cuvinte parca aveau o incarcatura sentimentala deosebita. Mai ca imi venea sa il sarut. Dar parca ezitam. Ceva ma oprea. Daca el nu vrea? Insa deodata am simtit ceva deosebit..am vazut cum buzele lui sau lipit usor de ale mele. Incremenisem.Avea niste buze atat de moi. Atunci puterile m-au lasat si am cazut usor pe zapada. El m-a prins si mi-a spus usor:
- Ce s-a intamplat? Te simti bine?
Nu am indraznit sa ii spun nimic. Am facut ceva si mai nebunesc. L-am sarutat eu.
Parca nu mai vroiam ca el sa plece de langa mine.Mi-a pus mana pe frunte si mi-a spus :
- Ai febra. Sa mergem la mine sa iti dau ceva de mancare si sa iti fac un ceai ca sa te incalzesti. Nu am opus rezistenta. In ciuda tuturor lucrurilor aveam 19 ani si abia intrasem la scoala( asa imi placea sa ii spun facultatii). Casa lui era impresionanta..era atat de mare, iar decoratiunile erau impresionante.Deodata cineva ma cuprinde de talie.
- Aseaza-te te rog. Nu vreau sa te imbolnavesti si mai tare.
- Multumesc Zero.
Eram usor speriata. Era primul meu sarut. Si era primul baiat din viata mea. Nu vroiam sa il pierd.
Asa ca l-am tras de maneca si i-am zis:
-Tu chiar ma iubesti ?
El s-a uitat mirat la mine si mi-a spus :
- Daca nu te iubeam nu te mai sarutam.
Si a facut-o din nou. Facuse din nou acei ochi micuti care parca te hipnnotizau. Si m-a sarutat din nou. 
   Am adormit amandoi imbratisati pe canapea.
                                Sfarsitul partii a II-a.

----Pur si simplu o poveste.!

Era o zi ca oricare alta.Era iarna.Desi in sufletul meu nu simteam ca e asa. Era pur si simplu un gol. Nu stiam cu ce se va umple acest gol dar in curand aveam sa aflu. Plecasem de la scoala cu un gol in stomac. Ca atunci cand ai acei fluturasi micuti care nu te lasa in pace.! 
   Ca de obicei plecasem cu prietena mea Yuri:
  - Ce e cu tine Rima? Ai o fata ciudata! spuse ea usor speriata.
  - A, nu nu e nimic. Ma simt foarte bine. Nu stiam pe cine vroiam sa mint. Poate ca nu vroiam sa o mint pe Yuri ci vroiam sa ma mint pe mine.
  -Daca spui tu.
 Mergeam pe strada si simteam ca mai am putin si cad din picioare.Parca stiam ca ceva special o sa se intample.
Cerul era negru si acoperit de nori stranii. Luna abia se zarea printre ei. Nici nu realizasem ca Yuri ajunsese deja acasa si isi luase la revedere de la mine. Parca nu ma interesa nimic. Mergeam pe strada si eram cu capul in nori. Deodata m-am lovit de cineva.
  - Imi pare rau nu v-am vazut! am spus cu o voce speriata fara sa ma uit la persoana pe care o lovisem.
 Insa cand in sfarsit ridicasem capul din pamant...l-am vazut pe el. Era saten mai degraba as spune ca avea culoarea mierii ochii ii erau albastrii...
- Nu-i nimic .spuse el trezindu-ma din transa. Cum te numesti?
-Rima .! am spus rosindu-ma la fata! Pe tine?
- Zero. Ma bucur sa te cunosc Rima.
- Si eu ma bucur..Zero.
- Imi dai numarul tau de telefon? Poate o sa mai vorbim. spuse el.
- Da sigur. Aproape ca imi uitasem numarul de telefon..insa cu o voce ragusita am reusit sa il spun.
  Ne-am luat la revedere si ne-am dus acasa. Oare acela era acel lucru special care trebuia sa se intample?
  Asteptam cu nerabdare ziua de maine. In sfarsit soarele era pe cer. Si ce sa vezi? In sfarsit ninsese. Ziua asta va fi perfecta imi spuneam in minte.
Am luat telefonul in mana si am sunat-o entuziasmata pe Yuri.
 -Hei Yuri ai vrea sa mergem pana la cafeneaua noastra din colt?
 -Da sigur.
 M-am imbracat...aproape ca statusem 1 ora sa ma aranjez . Cand in sfarsit am ajuns Yuri ma astepta.
- Ce s-a intamplat? M-a intrebat cu o voce uimita.
- Nimic ...doar ca am intalnit aseara pe cineva foarte special.
- Cum il cheama? m-a intrebat Yuri cu un zambet strengar pe fata.
- Zero...am spus rosind..
Nici bine nu ii rostisem numele ca sunase telefonul.
-Alo?
-Buna..Rima ?
- Da eu sunt.
-Sunt Zero. Ai vrea sa ne intalnim azi?
-Sigur ca da.
Yuri mi-a urat succes si a plecat. O iubeam atat de mult. Era prietena mea cea mai buna.
Dupa 15 minute a aparut si Zero.
-Hey Rima ce faci?
- Bine Zero tu?
-Bine.
Dupa ce am baut o ciocolata calda am iesit sa ne plimbam.Afara era atat de frumos....insa iar simteam acei fluturasi in stomac. Incetati...! Le tot spuneam , dar ei nu vroiau sa ma asculte.
Cat timp ne-am plimbat Zero mi-a spus totul despre el..Ce ii place sa manance...totul.M-a condus acasa si apoi si-a luat la revedere de la mine.


                        SFARSITUL PRIMEI PARTI:x!

Sambata seara.! Plictiseala:-j.

Vine o vreme in viata cand ne intrebam cu totii ce scop aveam noi pe acest pamant..De ce noi avem viata asta si altii o au toata in ,,roz,,? Poate ca nu vom sti niciodata raspunsul la intrebarea asta.;;) insa putem sa avem incredere in noi...si sa zicem,, Pot sa fac asta,,...Sunt cel mai bun! Chiar daca viata ne mai da cate o palma..cateodata una mai dureroasa ca alta recunosc trebuie sa avem incredere in noi .

      Am si eu cateva intrebari: Se uita cineva la anime?
                                              Daca da ..care va plac:)?
    

Un nou Blog.!

Pur și simplu mi-a venit in minte sa impartașesc cu alți oameni ceea ce se imtamplă! Voi incerca sa găsesc subiecte amuzante de ,,bârfă,,.! Enjoy!:*