sâmbătă, 2 martie 2013

Pareri .


* De ce e viata atat de grea uneori ? De ce oamenii pe care ii iubim se duc, ne parasesc, sau pur si simplu se satura de noi ? Uneori avem impresia ca suntem aceea persoana pe care toata lumea o paraseste la un moment dat...Totusi, continuam, stam alaturi de persoane care ne ranesc, care ne arunca departe .Noua, oamenilor nu ne pasa. Ne apropiem din nou de acei oameni, stam si langa ei si ciclul se repeta. Suntem sclavii propriei minti . Desi stim ca ne va durea, ca unele persoane ne vor produce rani ireparabile, noi continuam sa ne ducem exact spre acele persoane. De ce ? De ce nu putem sa ne izolam intr-un loc, unde sa fim doar noi cu noi si sa nu depindem de nimeni.Uneori singuratatea e perfecta. Alteori e atat de plina de imperfectiuni.Uneori vrem ca toata lumea sa moara si sa fim singuri . Alteori avem atata nevoie de oameni, avem nevoie cineva care sa ne mangaie sau sa ne loveasca. De ce suntem atat de indecisi ? De ce nu putem sa
traim intr-o cutie, in care toata lumea sa se cunoasca cu toata lumea si sa fie fericiti ?
Inca din copilarie , parintii ne spulbera orice vis, spunand ca nu putem deveni ceea ce vrem , pentru ca trebuie sa le indeplinim lor visele din copilarie, si asa nu mai putem deveni astronauti,tehnicieni, nu mai putem sa visem . Ni se da o pereche de ochelari prin care trebuie sa privim doar inainte. Imaginatia, fericirea, creativitatea, toate aceste valori se pierd . Si ramanem singuri, inconjurati de lucruri care nu ne plac, lucruri pe care nu le facem din placere.
Si devenim oameni fara suflet, care nu gandesc, care cred ca viata lor e banala.E banala , pentru ca noi am vrut sa fie banala .*

* M-am oprit din a scrie la fic, pentru ca, nu imi iesea exact ceea ce vroiam . Voi reveni in cateva zile, cu continuarea la el, pentru ca vreau sa fie mai complexa . * :]