duminică, 27 mai 2012

Intersectie-Capitolul V.

Ăsta e special pentru Denisa, pentru că mă inspiră și pentru că își dă interesul!:-x.


Am luat-o mai in fata, vroiam sa il evit pe Jared. Simpla lui prezenta imi dadea dureri de cap. Gandul la el nu inceta sa imi inunde mintea. Ma simteam inutila, ma simteam prost. Nu sunt buna de nimic.M-am saturat de toti! De ce nu dispare toata lumea? 

-Bliss. A spus Jared trezindu-ma din visele mele.
-Da? Am zis curioasa de ce va spune.
-Tu ai vise?
-Ce intelegi tu prin termenul vise, Jared?
-Adica ti-ai amintit ceva de mai demult, sau simti vreodata ca ai uitat ceva, si pur si simplu iti apar imagini in cap?
-Nu.....Jared imi pusese o intrebare buna. Mereu am simtit ca uit ceva, ca Sam imi ascunde ceva...
-Nu conteaza. Uita ca te-am intrebat.
-Ce e cu tine? Te simti bine? Am zis ridicand spranceana.
-Da...sunt bine.
Intr-un final am ajuns in fata casei mari. Am vazut-o pe Sam cum se apropie de mine si ma ia in brate. Ah, cat mi-a lipsit! Vroiam sa o simt din nou aproape de mine. O iubeam atat de mult.
-Bliss. Scumpoo! Unde ai fost?
-M-a prins furtuna. Putem merge inauntru? 
-Sigur. Dar cine e prietenul tau? A zis Sam uitandu-se lung la Jared.
-El e Jared.
Cei doi au dat mana, ciudat se uitau asa lung unul la altul, mai aveam putin si muream de ras. L-am invitat pe Jared inauntru, macar cu o ciocolata sa il servesc pe baiat. Totusi ma ajutase.Sam s-a dus la bucatarie iar eu si Jared ne-am asezat pe canapea.
-Chiar iti sunt recunoscatoare pentru ajutor. Am zis zambind.
-Placerea a fost a mea.
-Auzi Jared, dar cum de nu am fost ranita? Totusi lupul acela s-a apropiat de mine si l-am simtit pe mine.
-Probabil ai lesinat cand l-ai vazut si ti-ai imaginat.
-Da...poate. Baiatul asta chiar credea ca m-am nascut ieri? Sunt eu ciudata, urata, dar nu sunt proasta. Gandurile mi-au fost intrerupte de Sam care isi facuse aparitia cu 2 cesti de ciocolata calda.Le-a asezat incet pe masa si s-a facut comoda pe canapea.
-Bliss, scumpo, ar merge niste prajituri. 
-Nu te mai ridica Sam. Ma duc eu sa aduc.
M-am ridicat usor si am plecat spre bucatarie.


Autorul intervine: In timp ce Bliss se indrepta spre bucatarie Sam a inceput sa vorbeasca in soapta cu Jared.
-Isi aminteste ceva? A zis Sam nervoasa.
-Nu...Ma doaree ca e asa cu mine. Poate ar trebui sa ii spunem.
-Nuuu. Domnul James*tatal lui Bliss* a zis sa nu ii zicem nimic de clan.
-Samantha ce vom face?
-Nu stiu....

joi, 24 mai 2012

Intersectie-Capitolul IV- Clanul.


Jared nu mi-a raspuns. Am deschis usa masiva din lemn si am iesit afara. O rafala de vant a inceput din nou sa bata. M-am uitat speriata prin jur. Era dimineata. Soarele saruta usor pamantul , semn ca o noua zi va incepe. M-am uitat in spate , iar Jared inchidea usa.
-Mergem? A spus incet.
-Da. Deodata am simtit doua maini puternice cuprinzandu-ma.
-Ce faci? Am zis ridicand spranceana.
-Nu poti merge singura.
.....(Autorul intervine). Intre timp, acasa la Bliss, Sam nu era foarte ingrijorata, mai degraba era nervoasa si isi musca buzele de nerabdare pentru ca vroia sa vorbeasca cu tatal lui Bliss. Gandurile ei fusesera intrerupte de soneria enervanta a telefonului.
-Domnule? A spus Samantha cu o voce ragusita.
-Da, eu sunt. Ce se intampla Sam? Spuse tatal fetei de la celalalt capat al firului.
-A gasit-o. A spus Sam fericita.
-Cine a gasit-o? Despre ce vorbesti Sam?
-Jared, a gasit-o pe Bliss.
-Ce? Cum s-a intamplat asta?
-Bliss a iesit afara. Cred ca s-a ratacit si Jared a gasit-o. Le pot simti mirosul. Vin aici.
-Sam, sa nu indraznesti sa ii spui lui Bliss ceva despre Clan. Ai inteles? A spus tatal lui Bliss in timp de se plimba nervos in camera.
-Dar, cand va afla? A spus Sam confuza.
-Cand va fi timpul.
Sam a inchis telefonul nervoasa, dar in acelasi timp incantata ca Jared a gasit-o pe Bliss. Era si timpul ca Bliss sa afle trecutul ei. Dar stai, nu putea sa zica nimic....

Bliss Povesteste:
-Auzi, mai Jared. Lasa-ma in pace.!
-Si daca nu vreau? A zis afisand un zambet smecher.
M-am dat jos din bratele lui si in timp ce am lasat capul in jos am spus:
-Nu vreau sa mai am de a face cu tine.
-Si? A zis confuz.
-Tu esti retardat? Am zis zambind.
-Poate. A zis razand.
-Tu nu renunti?Am zis nervoasa.
-Nu renunt la ceea ce imi doresc. A zis afisand un zambet cald.
-Putem doar sa mergem acasa?
-Da......

sâmbătă, 19 mai 2012

Intersectie-Capitolul III- Nou, dar vechi.


-Ce se intampla? Am spus in timp ce am lasat capul in jos. Atunci am vazut ca sunt imbracata in alte haine.
-Te-am gasit in padure. Se pare ca un lup vroia sa te atace. Te-am salvat la timp. A spus in timp ce zambea strengar.
-Cine m-a schimbat? Am spus cu o voce tremuranda.
-Eu...A spus chicotind.
-Tu iti bati joc de mine? Am spus coborand din pat. Capul imi zvacnea si dintr-un motiv necunoscut ma simteam destul de slabita.
-Stai linistita. A spus in timp ce se apropia de mine. Un pas, doi...si m-a atins usor pe umar. M-am dat mai departe , moment in care el s-a uitat uimit la mine.
-Ma duc acasa! Am spus nervoasa. Sam trebuie sa fie agitata. Am spus parand suparata. De fapt nu eram. Vroiam sa mai petrec putin acolo. Sa stau cu eroul al carui nume nu il stiam.
-Nu poti pleca. Daca esti suparata pentru faza cu imbracatul, sa stii ca te-a schimbat sora mea. Nu sunt asa de nemernic. A spus in timp ce incerca sa se uite in alta parte.
-De ce nu pot pleca? Am spus in timp ce incercam sa ma tin pe picioare. Capul meu zvacnea din ce in ce mai tare.
-Pentru ca esti slabita. Ai umblat mult prin ploaie. Uite ce e, mai stai putin si te duc eu acasa.
Am oftat scurt si m-am apropiat de geamul casei. M-am uitat , era aproape dimineata. Nici nu vroiam sa ma gandesc la Sam. Probabil era moarta de teama. O stiam, se consuma atat de usor. Gandurile mele fusesera intrerupte de mana baiatul. Mi-a pus mana pe frunte in timp ce ma privea in ochi. Ce ochi irezistibili. Am scuturat din cap.
-Amm, cum te numesti? Am spus putin ingrijorata de ce va spune.
-Sunt Jared. A spus in timp ce incerca sa schiteze un zambet. Domnisoara cum se numeste? A spus zambind.
-Eu sunt Bliss. Doar Bliss. Am spus in timp ce ma indepartam de el.
-Ce faci? A spus prinzindu-ma de mana.
-Plec. Uite ce e. Multumesc, ca m-ai ajutat, iti sunt foarte recunoscatoare, dar chiar vreau sa plec. Sam trebuie sa fie ingrijoarat. Probabil l-a sunat si pe tata.
-Bine, atunci te duc eu acasa.
-Cum vrei tu. Mi-e indiferent. Ba nu imi era. Mi-era frica sa mai fac un singur pas in afara casei.
A mers in fata mea, si mi-a deschis usa galant. Am coborat usor scarile. Ce casa mare. Era un conac , decorat in stil rustic. Parea unul din romanele acelea din secolul al XIX-lea.
-Unde e sora ta? Am spus uitandu-ma prin incapere.
-Nu stiu. Probail a iesit. Sa mergem.
-Sa ii multumesti din partea mea, am spus apropiindu-ma de usa.
Jared nu mi-a raspuns. Am deschis usa masiva din lemn si am iesit afara. O rafala de vant a inceput din nou sa bata. M-am uitat speriata prin jur. Era dimineata. Soarele saruta usor pamantul , semn ca o noua zi va incepe.

vineri, 18 mai 2012

Intersectie-Capitolul II- Straniu?


L-am privit adanc in ochi. Ah, ce ochi frumosi avea.Albastrii  cu reflexe violet. Insusi soarele parca se pierdea in ei. Am clatinat usor din cap, astfel incat el sa nu vada si am intors capul in alta parte.
-Am....Eu....Te pot ajuta cu ceva? Am spus usor ragusita.
-Buna si tie. A spus cu un aer ironic. Doar te-am vazut venind si m-am gandit sa te salut. Locuiesc putin mai incolo.
Ciudat, nu-mi amintesc ca fi vazut vreo casa pe aici, pe o raza de vreo 5 km. Am dat din umeri si m-am indepartat de el.
-Scuze, dar trebuie sa plec. Am spus cu un aer superior. Nu imi placea deloc baiatul.Mi se parea tipul ,,macho” care cocheteaza cu toate fetele. Ce loc. Doamne. Unde m-a mai trimis si tata. Am intors capul din instinct sa vad daca baiatul acela mai este acolo. Nu mai era. O rafala de vant a suflat atat de tare incat mi-a luat palaria. Am alergat dupa ea, dar ajunsese in lac.
-Bliss!Am auzit o voce din spate.
-Da! Vin acum. Am spus in timp ce am facut un semn de ,,adio” palariei. Era singurul lucru care imi mai ramasese de la mama. Am oftat usor si am intrat in casa. Samantha era chiar in spatele meu.
Casa nu era mica. Avea un etaj. Mobila era veche. Am pasit sfioasa in sufragerie si m-am asezat jos usor pentru a nu-mi sifona rochia.
-Bliss. De ce nu te duci sa te plimbi? A spus Sam in timp ce imi mangaia parul.
-Voi iesi.
Am pupat-o pe frunte si am iesit repede pe usa. Am luat-o pe drumul pe care am venit cu masina. De o parte si de cealalta a drumului era o padure. Era apusul. Soarele se transorma intr-un rosu amenintator si curand a disparut. Am incercat sa ma intorc inapoi acasa, insa vantul incepu sa sufle cu putere si nori negrii incepura sa apara pe cer. Eram imbracata doar intr-o rochie alba,lunga. Nu puteam sa ma misc in ea. Am fugit in padure si m-am ascuns sub un copac. Mi-am sfasitat rochia pana ce am reusit sa fac din ea o pereche de pantaloni lejeri in care puteam sa ma misc. Eram speriata. Am pornit cu pasi repezi prin padure. Picaturile reci de ploaia pareau niste sageti care intrau tot mai adanc. Le simteam atat de grele. Am oftat si am inceput sa alerg plangand. Deodata din spate s-a auzit un marait. Am intors capul facand ochii mari. Era un lup. Avea ochii albastrii si o blana gri, stralucitoare. Am incercat sa stau calma insa se apropia repede de mine. Apoi, l-am vazut sarind spre mine. Am inchis ochi. Vroiam sa fiu acasa. Nu aici. Totul e un vis. Am deschis usor ochii. Corpul meu se dezmortea usor. M-am ridicat si m-am uitat prin toata incaperea prin care ma aflam. Era mare. Avea draperii rosi, lungi care se loveau de podea. Patul era mare,alb si parca lumina intreaga incapere. Deodata usa s-a deschis. Am intors capul, in timp ce incercam sa imi dau parul de pe fata. Era baiatul acela.
-Te simti bine? A spus in timp ce pasea sfios in incapere.Era imbracat intr-un tricou negru care i se mula perfect pe corp. Avea o pereche de jeansi, rupti, de aceia cum se poarta acum.
-Ce se intampla? Am spus in timp ce am lasat capul in jos. Atunci am vazut ca sunt imbracata in alte haine.

marți, 15 mai 2012

Intersectie- Capitolul I- Începutul.

Tot eu apar. Pentru că am lipsit o perioadă fără să vă anunț imi pare rău. Vă mai amintiți că mai demult v-am promis o noua poveste? Iat-o că vine. Lectură plăcută si vă astept parerile.

Am deschis usa de la casa si am intrat in camera mea , fara sa ma uit la nimeni. M-am trantit pe pat, satula de viata asta in care nu se intampla nimic. O viata in care trebuie sa fiu Miss Perfectiune. Am lovit nervoasa perna cu pumnul. Asta era singurul lucru care ma mai relaxa. Am ridicat usor ochii vazand ca usa se deschide.Era  Samantha. Menajera. Eu o consideram o mama. De cand mama murise, cand aveam cativa ani, ea avusese grija de mine, din moment ce tata era atat de ocupat cu afacerile lui. Se uita la mine cu ochii aceia albastrii cu reflexe violet, cu acea fata care arata ca ii e mila de mine.
-Si tu te uiti asa la mine? Am spus dandu-mi o suvita de par roscat de pe fata.
-Bliss, scumpo...a spus in timp ce se aseza pe pat . Se purta ca o regina.
-M-am saturat! Intelegi Sam? Sunt obosita. M-am saturat sa fiu fata perfecta, care nu are prieteni, sa fiu o tocilara, sau ca lumea sa ma considera o ciudata bogata si fitoasa.
-Bliss. Ai rabdare.
-Nu mai am rabdare de mult. Am spus in timp ce am oftat lung.
Samantha m-a sarutat pe frunte si apoi i-am vazut parul negru iesind din camera. M-am imbracat frumos apoi am mai aruncat o ultima privire in oglinda. Eram....o ciudata. Asa cum zicea lumea. Nu aveam nimic din ce vor baietii din ziua de azi. Am lovit oglinda cu pumnul. O picatura de sange s-a prelins pe mana. Am luat un servetel, am sters-o si apoi m-am dus in biroul tatei. Am batut la usa, dar nimeni nu a raspuns. Am intrat in birou. L-am vazut pe tata vorbind cu Samantha. Cand m-au vazut amandoi s-au schimbat la fata.
-Bliss, intra. A spus tata facandu-mi semn cu mana.
-Ce se intampla? Am spus in timp ce ma asezam cu grija pentru a nu imi sifona hainele.
-Samantha mi-a spus ca te-ai plictisit aici.
-Asa e. Am spus inghitind in sec in timp ce ii aruncam Samanthei o privire nervoasa.
-Ti-ar placea sa te duci in alta zona, pentru un timp?
-Ce fel de zona? Am spus curioasa...
-Ti-am cumparat o casa in orasul in care locuieste si matusa ta. Vei schimba peisajul.
-Tata, te simti bine? Am spus zambind.
-Va merge si Sam cu tine.
Am zambit larg si am iesit confuza din camera. Am dat din umeri crezand ca e doar vreo stupizenie de a tatei. Am intrat in camera mea, mi-am facut bagajele si m-am culcat. Vroiam sa cred ca totul e doar un vis. Ca am 10 ani ca sunt o fata inocenta cu un zambet pur si frumos. Dar visul se spulberase cand dis de dimineata am parasit casa mea cea banala si am plecat intr-un loc nou, dar cu visele vechi dupa mine. Am ajuns acolo in patru ore. Samantha statea zambitoare in fata spunandu-mi ca totul va fi bine. Am dat ochii peste cap si m-am prefacut ca sunt binedispusa. Dupa un drum lung, am coborat din masina. Era un loc.....diferit? Asa e, era diferit. Simteam ca apartin locului. Era o padure mare langa casa mea, iar in fata ei era un lac. Am aruncat bagajele si am fugit spre lac. Am auzit-o pe Samantha strigandu-ma dar nu imi mai pasa. Am ajuns in fata lacului. Apa stralucea, vantul mangaia usor apa. Era perfect. Dar , mai era ceva. Am intors capul. In spatele meu statea un baiat inalt cu parul brunet. Nu ii vedeam privirea. Am vrut sa ma apropii de el, dar am renuntat. Am inghitit in sec si  ma tot uitam la el, sperand ca poate in voi vedea. Apoi si-a ridicat fata din pamant si mi-a intins politicos mana. Avea ochii albastrii. Acela a fost momentul in care ochii nostri  s-au intersectat.....

sâmbătă, 5 mai 2012

Devil kiss- Sfarsit.:).

S-a terminat:). Scuze de intarziere, dar am avut o problema de natura spirituala...Dar nu conteaza. Toate trec, nu? Capitolul e foarte lung, poate ca ar fi trebuit impartit in mai multe....Enjoy.:)

-A ta si dupa ce?  Am spus razand. Lasa-ma sa plec.

M-am trezit intr-un pat alb. Acel baiat cu parul rosu statea langa mine. Nu stiu de ce, simteam o atractie pentru el. S-a ridicat si apoi mi-a spus:

-Buna iubire. Ce ma bucur sa te vad?

-Si eu. Staiii.! Ce am zis ? Eu nu il iubesc pe el. Parca corpul meu raspundea involuntar. Ce imi facuse?

S-a aproppiat de mine, m-a pupat pe obraz si apoi a iesit din camera. Am inceput sa plang. Nu stiam unde sunt. Am iesit si eu din camera. Am iesit afara din acea cladire. Am ajuns intr-o gradina mare. Am incercat sa fug, dar parca ma loveam de un zid invizibil.

-Renunt.! Am zis tipand. M-am pus pe iarba privind spre locul in care sunt tinuta. Era tot un conac. Mare, grandios si totusi imi dadea un sentiment straniu. Am inchis ochii, sperand ca totul e un vis. I-am deschis cu o farama de speranta, dar eram tot acolo. Inchisa, ca un sobolan. Am inceput sa plang. Dar nici eu nu stiam ce e mai rau. Ca pana si Matt vroia ceva de la mine, ca Dustin ma mintise, ca Sebastian ma parasise sau ca acest baiat ma tinea ca intr-o inchisoare. Am inghitit in sec, si am pornit spre conac. Am intrat in el. Acel baiat statea pe o canapea si ma privea insistent.

-Cat ai de gand sa ma mai tii aici? Am spus asezandu-ma in fata lui.

-Pana vine cineva dupa tine. A spus razand.

-Atunci poti sa ma omori de pe acum. Am spus lasand capul in jos. Sunt singura. Mereu am fost.

-Nu prea cred. A spus in timp ce se punea peste mine.

-Ce faci? Am spus in timp ce fata lui era asa de aproape de mine ca ii puteam simti respiratia.

-Ma distrez. Le-am trimis un mesaj lui Matt si lui Sebastian. Cred ca vor veni dupa tine. In fond nimeni nu sta cu mine.

-Da cine esti tu? Am spus razand.

-Cadenza. Asta e numele meu. Sunt un Vampir din Clasa Generala. Mai puternic decat oricine.

-Ce mi-ai facut ieri?

-Eu, nimic. Ti-am gustat sangele. Apropo e delicios. A spus zambind.

-Hai da-te de aici. Am spus lovindu-l.

Cadenza nu era deloc urat. Era genul de pusti care arata rebel si totusi parea atat de matur. Aproape ca ma pierdeam in ochii lui.

-Stii ce? Am spus ridicandu-ma.

-Ce e? A spus ridicand spranceana.

-Nu am de gand sa plec. Voi sta cu tine.

-Asta e buna. Esti sigura?

-Mai sigura ca niciodata.

Macar Cadenza nu ma mintise. Imi spusese ce vrea de la mine, era dragut si chiar imi placea compania lui, ceea ce era cam ciudat. Deodata a inceput sa ma intepe inima. Am inceput sa ma tin de piept pana ce am cazut in genunchi.

-Te simti bine? A spus Cadenza ridicandu-ma.

-Ma inteapa inima.

-Inseamna ca vin.

-Cine vine? Am spus nedumerita.

-Cineva din partea intunecata. A spus afisand un zambet viclean. Du-te si te schimba. Vezi ca ai sus o rochie rosie.

Am urcat scarile. Am intrat in camera. Inima ma intepa din ce in ce mai tare.Am imbracat rochia. Eram aproape fericita. Adica cineva venise dupa mine.Am fost trezita din vise de un zgomot puternic. Am coborat scarile. Jos erau Sebastian si Matt. Il priveau pe Cadenza nervos. Acesta radea.

-Ema.A spus Sebastian admirandu-ma.

-Esti bine? A intrebat Matt ingrijorat.

-Nu datorita voua. Am spus asezandu-ma langa Cadenza. Amandoi sunteti niste mincinosi. Nu meritati nimic. Matt, nu pot sa cred ca tu vroiai doar sangele meu. Sebastian, despre tine ce sa zic? Esti un las. Ai fugit. M-ai lasat. Nu ti-a pasat. Amandoi ma priveau satisfacuti.

-Nu am fugit pentru ca nu imi pasa. Am plecat pentru ca nu vreau sa iti fac rau. A spus Sebastian privindu-ma.

-Voi doi.....A spus Cadenza, dar a fost intrerupt de Dustin. A intrat pe usa. Avea o arma in mana. Am vazut doar cum a indreptat-o spre Sebastian si acesta s-a prabusit la pamant. Am inceput sa tip. Apoi Dustin l-a impuscat si pe Matt. Cadenza s-a dus la el si au inceput sa se lupte. Dustin a cazut la pamant si apoi a disparut intr-o lumina neagra. Asta insemna moartea unui inger. M-am apropiat de Sebastian si l-am mangaiat pe fata.

-Ema...A spus plangand.

-Nu te forta. Am spus incercand sa par calma.

-Ema, ai grija.

-Ai de gand sa pleci iar? Am spus plangand.

-Am sa plec. Pe alta lume. Aia a fost o arma anti-demoni.

-Sebastian...eu....si inainte sa mai spun ceva, Sebastian a ....disparut? Nu mai stiu. Stiu doar ca am simtit ca imi va exploda inima. Apoi m-am trezit in casa mea. Fusese doar un vis? Speram sa fie asa. M-am dat jos din pat. Am coborat scarile. Am gasit un plic rosu. L-am deschis:

                 ,,Draga Ema,

Sunt eu, Cadenza. Cred ca ti-ai dorit ca totul sa fi fost un vis. Si eu. Sebastian a murit. Imi pare rau. Stiu ce a insemnat pentru tine. Matt a murit si el. Dustin...e si el dus. Te-am dus la tine acasa. Am plecat de langa tine. Nu cred ca vroiai sa ma mai vezi. Eu totusi vreau sa iti spun ca de cand te-am intalnit ceva s-a schimbat. Imi e dor de tine. Dar poate ca e mai bine asa. Daca vrei sa ma vezi....sau mai bine nu ma cauta. Nu vreau sa suferi.

                            Prietenul tau, Cadenza.”

Isi bate joc de mine? Sebastian a murit. Doua lacrimi s-au scurs pe foaia rosie. Dar poate ca nu a fost sa fie. Desi ma durea sa recunosc il iubeam. Chiar il iubeam. Am scrasnit din dinti si m-am asezat pe scari. Macar stiu ca si el m-a iubit. Dustin, si de el imi pare rau, dar poate ca si-a meritat-o. Matt, si la tine am tinut. Si chiar imi pare rau, dar poate ca tu nu ai stiut sa ma pretuiesti. Asta a fost. Cat imi doream ca totul sa fie atat de usor. Sebastian....imi lipsesti. Prostul de Cadenza. M-a lasat singura. Nu pot sa cred. Chiar daca l-am urat, imi era drag. Vroiam sa vorbesc cu el sa stau cu el. Imi placea fire lui. De ce ma indragostesc numai de creaturi supranaturale?Am inceput sa rad. Un ras fortat. Am urcat scarile. M-am dus in camera. Mi-am luat o pereche de pantofi albi, niste pantaloni tot albi si o bluza neagra. Am iesit din casa. Era noapte. Stai, noapte? Cat am dormit? Am iesit in strada incercand sa imi amintesc unde statea Cadenza. Imposibil. Nu mai tineam minte nimic. Am inghitit in sec si m-am asezat pe o banca. Vantul batea. Era asa de.....frumos. Apoi mi-a venit o idee. Nu credeam ca voi face asta. M-am muscat de mana. Am vazut cum sangele curgea usor. Asta era singura cale ca acel idiot, Cadenza sa vina. Dupa cateva minute am simtit pe cineva apropiindu-se de mine. Am intors capul. Acel par rosu.

-Ai venit? Am pus incercand sa opresc sangerarea.

-De ce faci asta? A spus uitandu-se la mine.

-Pentru ca nu ma poti parasi. Nu si tu. Am nevoie de cineva. Chiar daca acel cineva e un obsedat si un ciudat ca tine, am spus razand.

-Ciudat? A spus zambind. S-a apropiat de mine, mi-a strans mana si apoi ma privea cu niste ochi mari.

-Nu ma vei parasi, nu?

-Nu. Voi fi mereu langa tine.

L-am luat de mana si am mers la mine acasa. Am vorbit am ras. Incercam sa uit de Sebastian, pentru ca asa era mai bine. Cadenza era atat de diferit. Ma iubea. I-am raspuns la sentimente destul de tarziu. Acum sunt fericita. Sunt intr-un loc ascuns, departe. Cine a zis ca vampirii sunt infricosatori? Am propria mea poveste. O spun oricui vrea sa asculte. Sunt fericita, implinita. Chiar daca uneori doare, amintirea acelor zile pe care le-am avut cu Sebastian, frumosul meu Sebastian nu vor disparea. Dar, Cadenza.....Vampirul meu Cadenza e acolo pentru mine. Chiar daca pare complicata, iubirea e frumoasa. Cine umbla dupa iubire, n-o va gasi; cine-o da, o primeste inapoi. 

Fiti voi si iubiti pana la capat. Vampirul vostru e pe acolo pe undeva.:).
                                                                       Sfarsit.:)

marți, 1 mai 2012

Devil kiss- Capitolul 13.

Puțină lume e interesată așa că voi spune asta scurt si repede. Mai sunt doar două capitole din fic(cu tot cu acesta) ...Oricum nu a ieșit nimic bun, nu? Nici nu stiu de ce il mai postez....dar în fine, spor la citit celor care chiar il citesc.! 

Apoi cel de-al treilea inger si-a desfacut si el aripile si a lovit baiatul pana acesta a disparut.
-Ce sunteti voi? Am tipat.
-Demonii sunt rai. Mi-a spus Lolli coborand pe pamant. Ai vazut ce ti-a facut Sebastian tie?
-Eu....Atunci mi-am dat seama. Nu o sa mai plang dupa Sebastian. Am plecat de acolo. Doua lacrimi s-au scurs usor pe obrazul meu. Am intrat intr-o sala de clasa goala si am inceput sa plang. Deodata am auzit usa izbindu-se. Era Dustin.
-Ema, ce se intampla?
-Pai, ce sa se intample? Nimic. Am spus incercand sa imi sterg lacrimile.
-Ema, stiu ce a fost intre tine si Sebastian. Nu incerca sa te ascunzi. A spus magaindu-ma pe par. I-am dat peste mana. In acel moment s-a uitat uimit la mine.
-Ema, ce se intampla?
-Ce se intampla? Toti vreti ceva de la mine. Imi dati sperante si apoi plecati. Stii ce? Nu am nevoie de el, sau de tine. Nu am nevoie de nimeni. Am iesit din clasa si am coborat scarile, gandindu-ma sa iau putin aer. Locul de acolo era asa frumos.M-am asezat pe iarba si am inceput sa privesc cerul. Deodata am inceput sa ametesc . Vedeam negru in fata ochilor. Am incercat sa ma ridic pe picioare dar am cazut. Cineva m-a prins in acel moment. Am intors capul speriata. Era un barbat cu parul rosu ca focul. M-am uitat in ochii lui si am lesinat. Apoi m-am trezit intr-o incapere neagra, mare si...goala? Am incercat sa ma ridic in picioare, dar am cazut la pamant.
-Deci, tu esti faimoasa Ema, nu? A spus o voce necunoscuta.
-Faimoasa? Du-te naibii. Cine esti, si ce vrei?
-Vai, vai. Deodata a iesit din umbra. Era acelasi barbat cu parul rosu de la scoala. Avea o privire plina de ura. Avea ochii verzi. Arata ca un print, dar totusi imi era frica de el.
-Ce vrei de la mine?
-Vreau sa stiu cine i-a innebunit pe Dustin, Matt si Sebastian.
-Ce? Am spus nedumerita.
-Prostii astia sunt indragostiti de tine. Esti o fata asa de speciala? A spus apropiindu-se de mine.
-Lasa-ma. Am spus lovindu-l peste fata. M-a apucat de mana si a inceput sa rada.
-Nu e de mirare ca Dustin e indragostit de tine. De fapt indragostit intre ghilimele. Doar te foloseste. Tu esti cel mai puternic inger se pare. Si asta e ceea ce vrea Dustin: Putere.
-Lasa-ma in pace. Du-te invartindu-te cu tot cu Dustin al tau.!
Apoi m-a muscat de mana. Il priveam. L-am vazut, cum si-a infipt coltii in mana mea. Am inceput sa tip. Durea. Chiar durea.
-Acum inteleg de ce Matt te vrea. Sangele tau e de o calitate rara. A spus zambind.
-Da-te de pe mine. Am spus incercand sa il lovesc.
-Nu incerca nimic. Eu sunt un vampir de Clasa Generala. Sunt mai puternic decat toti la un loc. Dar totusi de ce te vrea Sebastian?
-Eu nu am nevoie de nimeni. Acum da-mi drumul.! Esti idiot sau ce?
-Nu iti voi da drumul. Vreau sa ma mai bucur de sangele tau. O singura picatura e suficienta pentru a-mi satisface setea. Pana atunci, am de gand sa te fac a mea.
-A ta si dupa ce?  Am spus razand. Lasa-ma sa plec.