Capitolul XII .

-Bliss, eu...Si-a muscat buza inferioara, a indreptat lent privirea spre pamant, si a iesit, inchizand usa puternic . Priveam nedumerita usa, intrebandu-ma daca nu cumva visez, sau m-am lovit cu capul de pamant si am murit. Oare moartea era o alternativa mai buna ? Toate raspunsurile la intrebarile pe care le aveam...Nu. Nu mai aveam de gand sa pun nici o intrebare, si nici nu aveam de gand sa astept vreun raspuns. In mintea mea a aparut o imagine in acel moment. Imaginea unei fetite de cativa ani, pe care o intalnisem mai demult pe o straduta neimportanta din oras. Statea lipita de gard, murdarindu-si rochita rosie cu flori si fluturi pe care o avea. Privea trista spre asfalt in timp ce il lovea neputincioada cu picioarele. M-am apropiat de ea si am inceput sa lovesc si eu asfaltul. Fetita, a ridicat privirea, si cu ochii ei mari si albastrii m-a privit nervoasa . Mi-a spus :
-Si tu ai pierdut pe cineva ? Vantul adia usor imprastiind flori ce emanau un miros puternic.
-Nu, inca nu am pierdut. Era cineva important ? Am zis asezandu-ma in fata ei.
-Da, l-am pierdut pe tata...
-Imi pare rau...am zis in timp ce priveam cum isi sterge lacrimile.
-Sa nu-ti para! Mi-a parut si mie, insa am realizat ca asa e mai bine .
-Cum asa ? Am intrebat speriata.
-Tata a fost un om bun. Dumnezeu iubeste oamenii buni, si ii vrea langa el . Insa, el n-a murit cu adevarat. Doar ca nu o sa il mai vad. Asta nu inseamna ca e mort. Inseamna doar ca, a plecat sa caute ceva . Si cand il va gasi, ma va chema sa mi-l arate.
Am zambit si am mangaiat-o pe cap. Eram impresionata. Era atat de micuta, si atat de inteligenta.N-o sa uit niciodata privirea din ochii acelei fetite. Era atat de plina de speranta....
Am inchis ochii, incercand sa adorm. Imposibil. M-am ridicat usor din pat,m-am schimbat si am coborat incet. In sufragerie, tata , Sam si Jared discutau . Jared, si-a intors privirea si s-a asezat pe canapea .
-Eu o sa ies. Am zis in timp ce imi luam jacheta.
-Unde sa iesi ? A intrebat tata aruncandu-mi o privire suspicioasa.
-Te rog sa nu te mai prefaci ca iti pasa. La revedere !

Am iesit repede pe usa si am inceput sa merg pe drumul de langa padure. Era o zi atat de frumoasa. Totul parea atat de calm.
-Greu de crezut ca vampirii aleg un loc ca asta, am zis razand .
-Da si eu m-am intrebat des...Oare de ce am ales acest loc ? Spuse o voce necunoscuta. Am intors privirea si am vazut un baiat saten, cu ochii caprui, patrunzatori, si cu un chip absolut angelic .
-Stai sa ghicesc, tu esti nu stiu ce vampir, care conduce nu stiu ce.....Am zis dand ochii peste cap .
-Esti amuzanta. Sunt Louis, imi pare bine. Sunt fratele mai mare a lui Jared, de fapt.
-Oh . Doamne! La auzul acestui nume, stomacul meu a inceput sa o ia razna. Sunt Bliss!
-Da, stiu cine esti .
-Ma bucur. Toata lumea in afara de mine, stie.
-Uite, eu nu vreau sa te sperii, sau te deprim. Insa, ma cam plictisesc. Vrei sa ne plimbam ?
-Sigur....
Mergeam unul langa altul, fara sa spunem nimic . In tot acest timp, il priveam pe Louis. Era atat de diferit de Jared..Nu semanau deloc . Si totusi, eu de ce inca sunt cu unul din acesti ciudati, care pretind a fi vampiri? Suntem in desene animate, sau ce?!
-Haha, ce surpriza! A spus Louis razand .
-Poftim? Ce surpriza ? Am intors capul si in spatele nostru statea Jared zambind ca un ciudat...

Pareri .

* De ce e viata atat de grea uneori ? De ce oamenii pe care ii iubim se duc, ne parasesc, sau pur si simplu se satura de noi ? Uneori avem impresia ca suntem aceea persoana pe care toata lumea o paraseste la un moment dat...Totusi, continuam, stam alaturi de persoane care ne ranesc, care ne arunca departe .Noua, oamenilor nu ne pasa. Ne apropiem din nou de acei oameni, stam si langa ei si ciclul se repeta. Suntem sclavii propriei minti . Desi stim ca ne va durea, ca unele persoane ne vor produce rani ireparabile, noi continuam sa ne ducem exact spre acele persoane. De ce ? De ce nu putem sa ne izolam intr-un loc, unde sa fim doar noi cu noi si sa nu depindem de nimeni.Uneori singuratatea e perfecta. Alteori e atat de plina de imperfectiuni.Uneori vrem ca toata lumea sa moara si sa fim singuri . Alteori avem atata nevoie de oameni, avem nevoie cineva care sa ne mangaie sau sa ne loveasca. De ce suntem atat de indecisi ? De ce nu putem sa
traim intr-o cutie, in care toata lumea sa se cunoasca cu toata lumea si sa fie fericiti ?
Inca din copilarie , parintii ne spulbera orice vis, spunand ca nu putem deveni ceea ce vrem , pentru ca trebuie sa le indeplinim lor visele din copilarie, si asa nu mai putem deveni astronauti,tehnicieni, nu mai putem sa visem . Ni se da o pereche de ochelari prin care trebuie sa privim doar inainte. Imaginatia, fericirea, creativitatea, toate aceste valori se pierd . Si ramanem singuri, inconjurati de lucruri care nu ne plac, lucruri pe care nu le facem din placere.
Si devenim oameni fara suflet, care nu gandesc, care cred ca viata lor e banala.E banala , pentru ca noi am vrut sa fie banala .*

* M-am oprit din a scrie la fic, pentru ca, nu imi iesea exact ceea ce vroiam . Voi reveni in cateva zile, cu continuarea la el, pentru ca vreau sa fie mai complexa . * :]

De 1 an impreuna .

Si astfel, blogul meu frumusel, implineste astazi un an . Impreuna de un an. Ce dragut .
Nu am facut eu cine stie ce, insa sper ca ce v-am oferit pana acum, sa va fi facut placere, si sper sa ma urmariti in continuare.
Deci, la multi ani tuturor . >:D<  Si, va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine, pentru ca fara voi, nu as fi putut sa fac nimic. 

P.S : Continuarea la poveste, o voi pune maine. 

Capitolul XI-I'm back . b-)

Eu din nou . Scuzati absenta, ideea e ca scoala mi-a acaparat mai tot timpul si nu prea am avut loc si pentru activitatile pe care obisnuiam sa le fac. Daca tot m-am intors, m-am hotarat sa continui povestea, nu stiu cata lume o asteapta . O.O

Sarutul cu un baiat nu erau lucruri pe care le aveam in plan . M-am indepartat usor . L-am privit lung, fara sa clipesc . Era ceva straniu cu acest baiat . Ochii lui, erau foarte rosii, ma privea intens fara sa spuna nimic si fara sa respire .
-Uite ce e. Nu stiu ce fel de persoana esti si sincer nu vreau sa aflui . Vreau doar sa plec odata de aici. Intelegi ? M-am saturat . De tine, de tampeniile pe care le scoti pe gura, m-am saturat sa te vad zilnic si sa viu nevoita sa iti suport abuzurile. Nu sunt o bucata de carne . Sunt o fiinta umana . Nu poti sa ma saruti si sa faci ce vrei cu mine. Nu sunt a ta . Si nici nu voi fi niciodata, la naiba! Sa iti intre bine in capul ala pe care il tii pe umeri. Intre noi nu va fi nimic niciodata . Acum iesi din camera mea , vreau sa ma imbrac ! In tot acest timo, m-a privit si expresia de pe fata lui nu mi-a aratat nimic. Nici dezamagire , nici fericire . A iesit usor din camera si mi-a spus :
-N-o sa imi cer scuze pentru ceea ce simt .
Mi-am dat ochii peste cap si m-am imbracat. Eram obosita si imi simteam corpul greoi . M-am intins pe pat, m-am invelit si am adormit . Cand am deschis ochii tata era pe un scaun , langa patul meu . Cand a vazut ca am deschis ochii fata i s-a intunecat .
-Tata, ai ajuns! L-am imbratisat , insa nu mi-a raspuns . Mi-am intors privirea. Ceva nu era in regula cu el .
-Bliss, trebuie sa vorbim urgent . Nu-l mai vazusem atat de serios . Picaturi de transpiratie se plimbau pe fata lui, ochii ii erau scosi din orbite si tremura.
-Esti ciudat. Ce se intampla ?
-Uite, tu stii ca mama ta a murit cand te-a nascut.

-Asa e , am aprobat .
-Nu e asa . Bliss, mama ta traieste.Stiu ca o sa iti vina greu sa crezi, insa ea este un vampir. Acea creatura mitologica care se hraneste cu sange.
-Despre ce naiba vorbesti ? Sangele imi umbla necontenit prin vene. Capul ma intepa ingrozitor si inima imi batea cu putere . Stai. Jared mi-a spus ca sunt vampir si ca sunt a lui . Ce naiba se intampla de fapt ?
-Lasa-ma sa iti explic . La inceput au fost doua clanuri de vampiri . Al nostru si clanul tatalui lui Jared . In fiecare an, o fata de la noi din clan se casatorea cu un baiat de la ei din clan . Cand a venit randul nostru mama ta s-a opus pentru ca nu ii placea acest ritual . Ne-am certat si clanurile s-au destramat . Intr-o noapte parintii lui Jared ne-au atacat . Ne-am luptat insa au reusit sa o prinda pe mama ta. Au spus ca daca nu o sa te casatoresti cu Jared o vor omori . N-am avut de ales. Esti a lui Jared. Mama ta, insa nu a suportat asa ca a plecat. Nu stiu unde e . Imi pare rau, a spus lasand capul in jos .
Mi-am intors privirea spre geam . Eu nu sunt umana . Sunt o creatura .
-Va trebui sa omor oameni ?
-Nu esti inca vampir complet . Jared si tu trebuie sa faceti un ritual . Abia atunci vei fi vampir .
-Nu voi face asta . Nu pot.
-Bliss, avem nevoie de unirea asta. Mai sunt cativa vampiri pe lume . Trebuie sa formam din nou un clan .
-Nu imi pasa. Tata, nu pot . Nu vreau sa fiu cu Jared.
-Nu a spus nimeni ca trebuie sa fie neaparat Jared . Poate fi si Zayn si altii vampiri din fostul clan .
-Poftim?! Zayn e vampir ?
-Da, draga . Uite, iti dau timp sa te gandesti .
-Nu-ti pasa de mine . Stii ce ? Meriti sa mori tata!
Am auzit usa inchizandu-se si l-am vazut pe Jared intrand .
-Tu ce vrei ? Am zis intorcand privirea .
-O sansa.
-N-o sa o ai .
-Bliss, eu....

Capitolul X .

Moartea parea simpla . Usoara . Nedureroasa.  Auzi la el . Vampir . Isi bate joc de mine . M-am ridicat si am cautat drumul spre casa . Da, poate ca Sam venise cu tata si acel ciudat o sa plece din casa mea . Ciudatul care ... care ma facuse mica . M-a facut sa ma indragostesc de el . Oare merita ? Merita toata inima mea , ratiunea... ma merita ?
Nu conteaza . Era deja tarziu si se facuse frig . Iubirea incepea sa ma plictiseasca . Da, era plictisitoare . La ce foloseste daca nu este impartasita ? La nimic ! Nu e buna de nimic ! Nu e frumoasa, nu e interesanta, nu e nimic ! Am auzit pasi in spatele meu . Prin acea liniste obscura se auzeau atat de clar . Ma speriau . Am intors capul usor  si am facut ochii mari . Era un baiat ? Da, era un baiat . S-a apropiat de mine si s-a uitat lung la mine . Avea ochii caprui si era blond . Parea simpatic .
-Ce face o fata ca tine singura in padure ? A spus ridicand spranceana .
-Ma indrept spre casa...am spus speriata .
-Eu sunt Zayn , a spus sarmant.
-Bliss, imi pare bine .
A facut ochii mari si s-a uitat la mine ciudat, era o privire incarcata de....fericire si uimire .
-Pot sa te conduc acasa ?

-Da , sigur .
Ce mai conta daca ma rapeste un strain ? Cine o sa ma caute ? Da, exact. Nimeni . Prostul ala o sa fie satisfacut ca am murit, tata o sa se prefaca trist, iar Sam...probabil ea va varsa lacrimi sincere . Mergeam repede, Zayn urmandu-ma .Nu a scos nici un cuvant tot drumul . Mi se parea ciudat . Curand am vazut lacul si pe Jared sprijinindu-se de balustrada prafuita a casei . Am trecut pe langa el , nu l-am privit . Nu-mi pasa de el . M-am intors si l-am luat de mana pe Zayn . Jared l-a privit uimit si apoi a tipat :
-Ce crezi ca faci ?
-Il invit pe Zayn sa bea un ceai . Ce ti se pare ca fac ?
-Bliss, nu e nevoie. Ne vedem maine . A spus cu un zambet satisfacut .
-Esti sigur ?
-Lasa-l sa plece. Tu vino cu mine . M-a luat de brat si a trantit usa . Bietul Zayn . Ce stupefiat era. Jared incepe sa ma calce pe nervi . Zayn era dragut , aparent dragut.
-Ce iti inchipui ca faci ? Am tipat .
-Da tu ce crezi ca faci cu el ? Tu nu ai voie sa vii cu alti baieti .
-N-am voie ? Sunt casatorita si nu stiu eu ?
-Esti a mea. Nu ti-e clar ?
L-am privit nedumerita . A lui ? Ah, iar isi bate joc de mine .Am urcat scarile . Vroiam doar sa fac un dus. Imi era frig . Ma simteam inutila . Cuvintele lui...erau atat de ciudate. Parca uitase ca acum ceva timp imi spusese ca e vampir . Am lasat picaturile de apa sa alerge pe corpul meu si am iesit infasurata intr-un prospo . In camera mea, sprijinit de usa era Jared. Tipul asta...nu renunta ?
-Tu ce iti inchipui ca faci ? Esti nebun ? Iesi afara!
-Esti frumoasa cand esti nervoasa .
-Nu ma lua cu texte. Iesi !
S-a apropiat de mine si m-a sarutat...un sarut atat de cald...


Capitol dedicat lui Deme. :> Pentru ca merita ! Si pentru ca o iubesc. <3

Schimbari + Personaje .

Hey there . :D . Avem parte de niste schimbari la blog , nu stiu cat va intereseaza pe voi , insa...eu va anunt .

1 .De astazi , blogul  ,, A piece of love ,, a devenit  ,,A million miles .۞ ,, .
Dupa cum vedeti, am facut cateva modificari si prezentarii , nu stiu sper sa va placa .

2 . O sa postez personajele fic-ului . :D 

Bliss . 

Jared .

Samantha.(Yeah, pare tanara ) .

Louis - Va aparea. :) .

Sara - Si ea va aparea in capitolele viitoare ,

Zayn - Da, si el va aparea mai tarziu. 

Megan - Yeah, stiti va aparea mai tarziu .

Cam astea sunt personajele. Daca vor mai aparea pe parcurs o sa vi le arat. :D

Capitolul IX .

Mmm, scuzati absenta .... :D . Eu sper ca acest capitol o sa mai scoata putin din ceata, sau o sa va bage si mai mult...inca nu stiu.. :-?? . Ideea e ca, mi-am gasit muzaa. =)))). Adam Lambert. <3 .




Ma simteam ciudat. Mai singura ca niciodata . Atat de mica si neinsemnata. Priveam peste umarul lui Jared. Culorile din camera erau atat de sterse. Mirosul lui era tot ce mai simteam acum . Respiratia lui calda si accelerata. M-am departat de el . Baiatul asta era moartea mea. Il iubeam, mai mult ca pe orice , vroiam sa il simt aproape, sa il ating, sa fie langa mine, il vroiam doar pentru mine. Si asta, mi se parea atat de imposibil.
-Spune-mi adevarul. Acum. Nici eu nu stiam ce ziceam. Insa simteam ca e ceva pe care toata lumea il ascunde de mine. Eram vampir , fantoma, sau ce se intampla ?
-Care adevar Bliss ? A spus in timp ce se apropia de mine si zambea. Atunci ,am observat ceva ciudat. Caninii lui Jared erau ascutiti. Mult prea ascutiti.
-Ti-ai pilit caninii ? Am spus apropiindu-ma de gura lui.
-Nu . Asa m-am nascut. Sunt un vampir. Vampirii trebuie sa aiba colti, nu, Bliss ?
-Da, da . Esti vampir. Si eu am fost pe Marte.
-Vrei o demonstratie ? A spus uitandu-se lung la mine.
Atunci am realizat.Jared era foarte serios. Asta era tot ce imi ascundea mie lumea ? Nu, Bliss, gandeste rational. Vampirii sunt creaturi mitologice, n-au cum sa existe. Nu e ca si cum Jared ti-ar putea citi gandurile.

-Ba da, le pot citi Bliss. Pot citi gandurile.
-Eu nu sunt vampir, nu ? Am spus asezandu-ma pe covor.
-Ahh, Bliss, daca ai fi , ce te-ar speria cel mai tare ? Ca trebuie sa omori, ca sa traiesti, ca iti face placere sa ii vezi pe oameni suferind ? Ca vrei sa simti trupul unui muritor foarte aproape de tine ? Ca vrei sa savurezi fiecare picatura de sange ? Ca vei trai pentru totdeauna ?
-Eu nu..nu omor oameni.
-Tu nu esti un vampir , cel putin nu unul normal.A zis dandu-si ochii peste cap.
-Minti. De ce faci asta ?
-Pentru ca avem nevoie de tine.
-Ba nu ai. Nu sunt vampir. Lasa-ma. Astea sunt povesti de adormit copii. Nu exista. Sunt tampenii. Aberatii. Prostii. 
M-am ridicat si am fugit spre usa insa Jared m-a prins de talie. 
-Nu-i asa, ca mereu ai vrut sa simti pe cineva aproape de tine ? Sa ii simti caldura, sa-l mirosi. Sa fie al tau. Recunoaste. Tu nu esti un vampir normal. Tu esti cel mai puternic vampir. Tu faci parte din clanul nostru , tatal tau te-a mintit. Avem nevoie de tine.
-O sa omor...oameni. Va bateti joc de mine.  Lasa-ma. Acum !
Am plecat repede de langa el si m-am indepartat spre padure. Poate de data asta, un lup ma va manca si nu voi mai sti nimic. Pff. Vampirii nu exista. Nu sunt reali. Sunt nascociri ai unei imaginatii prea bogate. Nu exista si gata. Jared isi batea joc de mine. Daca era asa, atunci eu de ce nu am simtit niciodata nevoie de sange ?
Vantul incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Ma simteam neintelesa . Daca, chiar eram un ucigas nocturn ? Un monstru ce omoara pentru a trai. Un monstru ce nu moare niciodata . O fiinta care se bucura de suferinta altora. M-am trantit jos. Cate aiureli . Obrajii imi erau din ce in ce mai rosii. Sangele se misca necontrolat prin tot corpul. Cateva lacrimi au inceput sa se plimbe pe fata. Era noapte. Soarele se ascunsese de mult dupa dealuri, iar eu eram singura in mijlocul pustietatii. Nu conta. Moartea parea o alternativa atat de buna in aceste momente...