10 lectii de viata de la Sheldon Cooper.

#Din seria ma mai trezesc si eu...

Am cateva lectii pe care sa le invatati de la serialul The Big Bang Theory *GENIAL!!!*:

1.Daca cineva e dragut cu tine NU inseamna ca te place. Tine minte asta.

2. Din cand in cand e mai bine sa NU iti mai pese. Ajuta la circulatie,believe me.

3.E bine sa ai o explicatie logica pentru toate intamplarile....

4.Sa nu ai asteptari prea mari de la cei din jur. Trebuie sa ai asteptari mari de la tine, in primul rand.

5.Prietenii adevarati iti spun adevarul MEREU indiferent de cat de rau suna. 

6.E ok sa ai un animal de companie. Ei nu te contrazic niciodata...

7. Daca ai ocazia sa ii arati cuiva ca greseste,fa-o.Chiar daca nu-i vine prea bine acum,pe viitor va realiza ca i-ai facut un bine..

8.Indiferent de cat de rea e situatie ,e bine sa ai o gluma pregatita. Da bine la portofoliu, nu de alta...

9.Sa nu iti pese niciodata de ceea ce spun cei din jur despre tine. Peste 1 an lucrurile astea nu vor mai conta...

Si ultimul,dar nu cel din urma : Traieste mult si fii fericit!

O saptamana buna sa aveti!! :D

Opinia mea despre Valentines-Day.

Da, probabil fac parte din acel milion de oameni care nu e tocmai pro V-day. De ce ?
1. Daca cineva vrea sa iti demonstreze ca te iubeste, poate sa o faca si in celelalte 364 de zile ale anului.
2.Postarile de pe Facebook cu : ,,Super mega iubitul meu mi-a adus acest super mega cadouu.'' Ok, ma bucur pentru astfel de fete norocoase, chiar ma bucur, dar exagerati. Faptul ca iti aduce o cutie de bomboane de V-day nu inseamna ca tine la tine.
3.V-day e cel mai prost moment sa ii spui cuiva ca il/o placi. De ce ? Probabil a mai primit o serie de declaratii inainte.

E foarte bine daca esti indragostit, e chiar fantastic. Si eu chiar ma bucur pentru indragostiti,dar daca postati non-stop faptul ca iubitul tau ti-a dat o floare si o bomboana, esti cam depasita de situatie.

In alta ordine de idei, am 5 intrebari pe care oamenii gelosi le pun cel mai des :

1. Esti plecat cu treburi prin oras, esti super ocupat si pur si simplu nu auzi telefonul .
El/Ea : Cum adica nu ai auzit telefonul ? Ia uite ce tare suna. Erai cu altul/alta, nu-i asa ?

2.Trimiti niste sms-uri mai intime unui prieten/prietene, pe care ai prefera ca iubitul/a sa nu le vada.

El/Ea : A, stiam eu,din totdeauna ai vrut sa fii cu el/ea ! Ma inseli! N-ai incredere in mine? 

3.Iesi in oras cu amicii. 

El/ea : Cu cine esti? Cat stai ? Ii cunosc ? De ce nu petreci timp cu mine in loc de ei ?Ma inseli ?

4.Apreciezi un coleg/colega pentru felul cum arata .

El/Ea: A da?  Mereu te uiti dupa altii/altele! Ma inseli cu el/ea, sunt singur/a!

5.Iesi pe strada imbracat foarte elegant, atragi toate privirile.

El/Ea: Te-ai imbracat asa ca sa te dai la el/ea ? Stiam eu.Nu trebuia sa iti cumpar hainele astea .

Gelozia e buna, dar in cantitati mici. Prea multa, face rau la creier....O seara faina sa aveti!

99% Pasiune, 1% Nesiguranta.

Astazi, am fost placut surprinsa de o reclama la o campanie celebra de suc. Incercam sa ascult o melodie pe YouTube, iar reclama asta imi statea in cale. Titlul care aparea era : ''We are lucky .'' Am decis, sa vizionez, pentru ca un minut nu era tocmai o eternitate....A fost cel mai bun minut din viata mea!
In acest proiect, intitulat ''We are lucky'', un domn, casatorit si a carui sotie asteapta un copil, ofera oamenilor fara posibilitati(si nu numai), dar care au un vis cate 1000 $ . 
Conditia este ca acei bani sa fie folositi intr-un scop pozitiv. Nu este un om cu bani, din contra,banii pe care ii ofera, i-a castigat si voia sa mearga in spatiu cu ei. Apoi, insa, a decis ca vrea sa faca o schimbare,asa ca ofera, in fiecare zi, cate 1000$, unui om. Cand a fost intrebat de ce face asta, domnul a raspuns senin :
"-Pentru caldura pe care oamenii acestia mi-o ofera printr-o imbratisare. Pentru fericirea pe care o vad pe fetele lor, pentru bucuria de a vedea pe cineva multumit de sine."
Eu una, ma simt depasita. Omul acesta este uimitor. Nu planuieste sa primeasca o rasplata nationala pentru ceea ce face, vrea doar sa ii faca pe ceilalti fericiti. 
Acesta este tipul de om pe care il admir, tipul de om cu care as vrea sa petrec o dupa-amiaza intr-o cafenea, tipul de om cu care as putea sa ma pierd in discutii. Nu va indemn sa faceti ce face dumnealui, va spun doar sa aruncati o privire pe site-ul lui si sa va ganditi putin daca merita sa faci ceea ce face el .
Site : http://we-are-lucky.com/ .
Multumim pentru o lectie frumoasa de viata! Uitati cateva dintre pozele oamenilor pe care i-a facut fericiti :

Capitolul XII .

-Bliss, eu...Si-a muscat buza inferioara, a indreptat lent privirea spre pamant, si a iesit, inchizand usa puternic . Priveam nedumerita usa, intrebandu-ma daca nu cumva visez, sau m-am lovit cu capul de pamant si am murit. Oare moartea era o alternativa mai buna ? Toate raspunsurile la intrebarile pe care le aveam...Nu. Nu mai aveam de gand sa pun nici o intrebare, si nici nu aveam de gand sa astept vreun raspuns. In mintea mea a aparut o imagine in acel moment. Imaginea unei fetite de cativa ani, pe care o intalnisem mai demult pe o straduta neimportanta din oras. Statea lipita de gard, murdarindu-si rochita rosie cu flori si fluturi pe care o avea. Privea trista spre asfalt in timp ce il lovea neputincioada cu picioarele. M-am apropiat de ea si am inceput sa lovesc si eu asfaltul. Fetita, a ridicat privirea, si cu ochii ei mari si albastrii m-a privit nervoasa . Mi-a spus :
-Si tu ai pierdut pe cineva ? Vantul adia usor imprastiind flori ce emanau un miros puternic.
-Nu, inca nu am pierdut. Era cineva important ? Am zis asezandu-ma in fata ei.
-Da, l-am pierdut pe tata...
-Imi pare rau...am zis in timp ce priveam cum isi sterge lacrimile.
-Sa nu-ti para! Mi-a parut si mie, insa am realizat ca asa e mai bine .
-Cum asa ? Am intrebat speriata.
-Tata a fost un om bun. Dumnezeu iubeste oamenii buni, si ii vrea langa el . Insa, el n-a murit cu adevarat. Doar ca nu o sa il mai vad. Asta nu inseamna ca e mort. Inseamna doar ca, a plecat sa caute ceva . Si cand il va gasi, ma va chema sa mi-l arate.
Am zambit si am mangaiat-o pe cap. Eram impresionata. Era atat de micuta, si atat de inteligenta.N-o sa uit niciodata privirea din ochii acelei fetite. Era atat de plina de speranta....
Am inchis ochii, incercand sa adorm. Imposibil. M-am ridicat usor din pat,m-am schimbat si am coborat incet. In sufragerie, tata , Sam si Jared discutau . Jared, si-a intors privirea si s-a asezat pe canapea .
-Eu o sa ies. Am zis in timp ce imi luam jacheta.
-Unde sa iesi ? A intrebat tata aruncandu-mi o privire suspicioasa.
-Te rog sa nu te mai prefaci ca iti pasa. La revedere !

Am iesit repede pe usa si am inceput sa merg pe drumul de langa padure. Era o zi atat de frumoasa. Totul parea atat de calm.
-Greu de crezut ca vampirii aleg un loc ca asta, am zis razand .
-Da si eu m-am intrebat des...Oare de ce am ales acest loc ? Spuse o voce necunoscuta. Am intors privirea si am vazut un baiat saten, cu ochii caprui, patrunzatori, si cu un chip absolut angelic .
-Stai sa ghicesc, tu esti nu stiu ce vampir, care conduce nu stiu ce.....Am zis dand ochii peste cap .
-Esti amuzanta. Sunt Louis, imi pare bine. Sunt fratele mai mare a lui Jared, de fapt.
-Oh . Doamne! La auzul acestui nume, stomacul meu a inceput sa o ia razna. Sunt Bliss!
-Da, stiu cine esti .
-Ma bucur. Toata lumea in afara de mine, stie.
-Uite, eu nu vreau sa te sperii, sau te deprim. Insa, ma cam plictisesc. Vrei sa ne plimbam ?
-Sigur....
Mergeam unul langa altul, fara sa spunem nimic . In tot acest timp, il priveam pe Louis. Era atat de diferit de Jared..Nu semanau deloc . Si totusi, eu de ce inca sunt cu unul din acesti ciudati, care pretind a fi vampiri? Suntem in desene animate, sau ce?!
-Haha, ce surpriza! A spus Louis razand .
-Poftim? Ce surpriza ? Am intors capul si in spatele nostru statea Jared zambind ca un ciudat...

Pareri .

* De ce e viata atat de grea uneori ? De ce oamenii pe care ii iubim se duc, ne parasesc, sau pur si simplu se satura de noi ? Uneori avem impresia ca suntem aceea persoana pe care toata lumea o paraseste la un moment dat...Totusi, continuam, stam alaturi de persoane care ne ranesc, care ne arunca departe .Noua, oamenilor nu ne pasa. Ne apropiem din nou de acei oameni, stam si langa ei si ciclul se repeta. Suntem sclavii propriei minti . Desi stim ca ne va durea, ca unele persoane ne vor produce rani ireparabile, noi continuam sa ne ducem exact spre acele persoane. De ce ? De ce nu putem sa ne izolam intr-un loc, unde sa fim doar noi cu noi si sa nu depindem de nimeni.Uneori singuratatea e perfecta. Alteori e atat de plina de imperfectiuni.Uneori vrem ca toata lumea sa moara si sa fim singuri . Alteori avem atata nevoie de oameni, avem nevoie cineva care sa ne mangaie sau sa ne loveasca. De ce suntem atat de indecisi ? De ce nu putem sa
traim intr-o cutie, in care toata lumea sa se cunoasca cu toata lumea si sa fie fericiti ?
Inca din copilarie , parintii ne spulbera orice vis, spunand ca nu putem deveni ceea ce vrem , pentru ca trebuie sa le indeplinim lor visele din copilarie, si asa nu mai putem deveni astronauti,tehnicieni, nu mai putem sa visem . Ni se da o pereche de ochelari prin care trebuie sa privim doar inainte. Imaginatia, fericirea, creativitatea, toate aceste valori se pierd . Si ramanem singuri, inconjurati de lucruri care nu ne plac, lucruri pe care nu le facem din placere.
Si devenim oameni fara suflet, care nu gandesc, care cred ca viata lor e banala.E banala , pentru ca noi am vrut sa fie banala .*

* M-am oprit din a scrie la fic, pentru ca, nu imi iesea exact ceea ce vroiam . Voi reveni in cateva zile, cu continuarea la el, pentru ca vreau sa fie mai complexa . * :]

De 1 an impreuna .

Si astfel, blogul meu frumusel, implineste astazi un an . Impreuna de un an. Ce dragut .
Nu am facut eu cine stie ce, insa sper ca ce v-am oferit pana acum, sa va fi facut placere, si sper sa ma urmariti in continuare.
Deci, la multi ani tuturor . >:D<  Si, va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine, pentru ca fara voi, nu as fi putut sa fac nimic. 

P.S : Continuarea la poveste, o voi pune maine. 

Capitolul XI-I'm back . b-)

Eu din nou . Scuzati absenta, ideea e ca scoala mi-a acaparat mai tot timpul si nu prea am avut loc si pentru activitatile pe care obisnuiam sa le fac. Daca tot m-am intors, m-am hotarat sa continui povestea, nu stiu cata lume o asteapta . O.O

Sarutul cu un baiat nu erau lucruri pe care le aveam in plan . M-am indepartat usor . L-am privit lung, fara sa clipesc . Era ceva straniu cu acest baiat . Ochii lui, erau foarte rosii, ma privea intens fara sa spuna nimic si fara sa respire .
-Uite ce e. Nu stiu ce fel de persoana esti si sincer nu vreau sa aflui . Vreau doar sa plec odata de aici. Intelegi ? M-am saturat . De tine, de tampeniile pe care le scoti pe gura, m-am saturat sa te vad zilnic si sa viu nevoita sa iti suport abuzurile. Nu sunt o bucata de carne . Sunt o fiinta umana . Nu poti sa ma saruti si sa faci ce vrei cu mine. Nu sunt a ta . Si nici nu voi fi niciodata, la naiba! Sa iti intre bine in capul ala pe care il tii pe umeri. Intre noi nu va fi nimic niciodata . Acum iesi din camera mea , vreau sa ma imbrac ! In tot acest timo, m-a privit si expresia de pe fata lui nu mi-a aratat nimic. Nici dezamagire , nici fericire . A iesit usor din camera si mi-a spus :
-N-o sa imi cer scuze pentru ceea ce simt .
Mi-am dat ochii peste cap si m-am imbracat. Eram obosita si imi simteam corpul greoi . M-am intins pe pat, m-am invelit si am adormit . Cand am deschis ochii tata era pe un scaun , langa patul meu . Cand a vazut ca am deschis ochii fata i s-a intunecat .
-Tata, ai ajuns! L-am imbratisat , insa nu mi-a raspuns . Mi-am intors privirea. Ceva nu era in regula cu el .
-Bliss, trebuie sa vorbim urgent . Nu-l mai vazusem atat de serios . Picaturi de transpiratie se plimbau pe fata lui, ochii ii erau scosi din orbite si tremura.
-Esti ciudat. Ce se intampla ?
-Uite, tu stii ca mama ta a murit cand te-a nascut.

-Asa e , am aprobat .
-Nu e asa . Bliss, mama ta traieste.Stiu ca o sa iti vina greu sa crezi, insa ea este un vampir. Acea creatura mitologica care se hraneste cu sange.
-Despre ce naiba vorbesti ? Sangele imi umbla necontenit prin vene. Capul ma intepa ingrozitor si inima imi batea cu putere . Stai. Jared mi-a spus ca sunt vampir si ca sunt a lui . Ce naiba se intampla de fapt ?
-Lasa-ma sa iti explic . La inceput au fost doua clanuri de vampiri . Al nostru si clanul tatalui lui Jared . In fiecare an, o fata de la noi din clan se casatorea cu un baiat de la ei din clan . Cand a venit randul nostru mama ta s-a opus pentru ca nu ii placea acest ritual . Ne-am certat si clanurile s-au destramat . Intr-o noapte parintii lui Jared ne-au atacat . Ne-am luptat insa au reusit sa o prinda pe mama ta. Au spus ca daca nu o sa te casatoresti cu Jared o vor omori . N-am avut de ales. Esti a lui Jared. Mama ta, insa nu a suportat asa ca a plecat. Nu stiu unde e . Imi pare rau, a spus lasand capul in jos .
Mi-am intors privirea spre geam . Eu nu sunt umana . Sunt o creatura .
-Va trebui sa omor oameni ?
-Nu esti inca vampir complet . Jared si tu trebuie sa faceti un ritual . Abia atunci vei fi vampir .
-Nu voi face asta . Nu pot.
-Bliss, avem nevoie de unirea asta. Mai sunt cativa vampiri pe lume . Trebuie sa formam din nou un clan .
-Nu imi pasa. Tata, nu pot . Nu vreau sa fiu cu Jared.
-Nu a spus nimeni ca trebuie sa fie neaparat Jared . Poate fi si Zayn si altii vampiri din fostul clan .
-Poftim?! Zayn e vampir ?
-Da, draga . Uite, iti dau timp sa te gandesti .
-Nu-ti pasa de mine . Stii ce ? Meriti sa mori tata!
Am auzit usa inchizandu-se si l-am vazut pe Jared intrand .
-Tu ce vrei ? Am zis intorcand privirea .
-O sansa.
-N-o sa o ai .
-Bliss, eu....