Capitolul VIII .

Am lipsit fara intentie...din nou . Dar am un motiv bun , si anume : Prison Break . Cel mai complex serial din cate am vazut vreodata . Mai am inca doua sezoane de vazut . Insa pana una alta , eu va mai aduc un capitol din poveste . Nu stiu cat de bun e , voi sa imi ziceti . : ) .Acum...poate are si niste scene +16 , inca nu stiu . :-?

***

Eram atat de aproape unul de altul . Ii puteam simti respiratia accelerata si bataile inimii. Mai ca mi se parea ca bietul Jared alergase cativa kilometrii. Insa, ma bucuram ca e langa mine , ca il pot simti , il pot atinge . Era un moment ce parea desprins dintr-o carte cu povesti , o carte de aceia pentru copii mici , pe care o citesti cu placere , stiind ca mereu va avea un final fericit . L-am impins pe Jared , in semn de ,,da-mi drumul” . Cu ochii mari , s-a departat usor de mine , si apoi mi-a spus :

-Stiu ca nu-ti convine ca voi sta cu tine . 

-Nu ma deranjeaza . Jared , uite , eu simt ceva pentru tine . Nu stiu inca ce e , si nici nu intentionez sa imi dau seama prea curand , insa poate faptul ca vom fi impreuna cateva zile ma va ajuta..

-Bine atunci. Avea un zambet viclean pe fata . Ceva de genul ,,de cand asteptam sa o aud”. Dar in fine. Jared era amabil si nu credeam ca imi va face ceva.....

M-am ridicat si m-am intors inchizand usa in spatele meu . Sam....ma intreb ce pune la cale. Ea nu ar fi plecat niciodata fara sa imi zica....Nu e genul ei . Pur si simplu nu era. Mi-am atintit privirea spre telefon si am format numarul tatei .

-Alo ? S-a auzit o voce batrana si ragusita de la celalalt capat al receptorului.

-Tata . Sunt eu , Bliss.

-Ce s-a intamplat scumpo ?

- Tata , e adevarat  ca vii aici , pentru cateva zile ?

- Da ...a urmat o pauza in care tata a tusit de cateva ori .

- Tata, te simti bine ?

-Da scumpo. Ne vedem intr-o saptamana. 

- Sam...Sam e bine ?

- Mhm...da, e bine.

Dupa asta, tata mi-a inchis pur si simplu . Ce se intampla cu toata lumea ? Doamne. De ce am impresia ca toata lumea imi ascunde ceva ? Sunt cumva o criminala in serie sau ceva de genul ?

Da....m-am indreptat spre dulap si am ales o rochie alba, lunga.Pana la urma , nu aveam sa plec nicaieri . Am coborat scarile si m-am asezat pe canapeaua din sufragerie . Imi era atat de somn . Parca nu mai dormisem de jumatate de an . Insa , odihna mea nu a durat mai mult de jumatate de minut. Am auzit parchetul  scartaind asa ca am ridicat capul si m-am uitat nedumerita in jur. Ciudat . Nu era nimeni . N-am dat importanta si m-am asezat inapoi pe canapea . Insa , din nou am auzit pasi apasati pe parchet. Gata , asta devenea enervant.

M-am ridicat si am inceput sa ma plimb prin casa. Am simtit doua maini calde in jurul taliei . Am intors capul si l-am vazut pe Jared in spatele meu .

-Ce faci ? 

-Te ajut sa-ti dai seama daca ma iubesti.

-Cum ma ajuta faptul ca m-ai prins de talie ?

-Asta nu ajuta . Ceea ce voi face dupa , va ajuta.

-Si ce anume vei...inainte sa pot termina fraza Jared m-a sarutat . In acel sarut inimile noastre pareau conectate . Avea buzele fine , calde , moi... Parea baiatul perfect . Parea .

L-am dat la o parte si i-am zis suparata :

- Uite , doar pentru ca ti-am spus ce ti-am spus asta nu inseamna ca poti sa te joci cu mine cum vrei,nu stiu cum sunt fetele cu care stai tu , dar eu nu sunt asa.

Inceteaza sa te mai joci cu mine , ca si cum as fi a ta! Nu sunt!

- Bliss, imi pare rau .

- Nu imi pasa . Stii cum facem de acum ? Nu vorbesti cu mine, iar eu nu vorbesc cu tine.  Mi se pare cel mai bine . : ) .

Am incercat sa plec insa Jared m-a prins de mana...

Intersectie-Revenire-Capitolul VII.

Ce??!! Continuareaaa? Nu credemmm. Pai , nici eu nu credeam,dar m-au apucat si pe mine creatiile.:)). Am scris ,,Revenire” in titlu, pentru ca odata cu aceasta postare, revin si eu pe blog.:D. Nu ati scapat de mine. Fara alte introduceri, texte plictisitoare si alte alea pe acolo, va aduc capitolul urmator.


Stateam acolo , in camera si priveam in gol. Imi strangeam genunchii la piept si ma uitam confuza prin jur. Nu stiam ce vrea toata lumea de la mine. Eram satula. Eu..eu detestam amintirile si tot ce tinea de ele, le uram! Adica, pentru mine erau un subiect TABU.Pentru ce sa te agati de ceva din trecut, ceva care te raneste, ceva care iti da o speranta falsa, o iluzie, in spatele careia se ascunde realitatea hidoasa? Asa e realitatea, HIDOASA. Sau , cel putin , asa era pentru mine. Amintirile erau niste masti, subtiri care uneori puteau sa te innebuneasca, puteau sa te aduca in pragul disperarii, te duceau deasupra unei prapastii, iti dadeau mana promitand ca te vor ajuta si cand te intorci cu spatele te imping fara nici un resentiment. Eu renuntasem la toate astea. Mama, pe care n-am vazut-o niciodata....de fapt...asa e! Uram amintirile din cauza ei. Pe toti ii vedeam cu zambetul pe buze, jucandu-se cu mamele lor , eu...eu nu aveam cui sa ii spun ce ma doare, ce nu ma doare, daca mi-e bine, daca aveam nevoie de un sfat...de o mangaiere, de o atingere. Sam, bine, a fost acolo pentru mine mereu, dar totusi...o mica parte din mine tanjea dupa atingerile unei mame.Asa ca, de atunci eu am incetat sa mai cred in amintiri si in orice tine de trecut. Ma interesa doar viitorul. Asta pana ce a aparut Jared .De ce mereu trebuia sa existe cineva care sa ma faca sa imi fie dor de el? Baiatul asta, ma facea sa ma simt atat de mica, de neinsemnata, de inutila.....

Am oftat scurt si m-am ridicat usor. M-am apropiat de usa, si am apasat pe clanta rece. Insa, nu am iesit. Am stat uitandu-ma ca o statuie la cel din fata mea. E el. Acea persoana pe care o iubeam si o uram in acelasi timp. Am facut ochii mari, am inghitit in sec incercand sa scot cateva cuvinte. Insa Jared mi-a luat-o inainte.

-Te simti mai bine , Bliss?

-Aham....sunt bine. Imi pare rau daca ti-am cauzat probleme. Orice numai sa nu se uite fix la mine, asta imi spuneam in gand. Nu vroiam sa il vad, m-as fi blocat complet....
-Sam a plecat dupa tatal tau. Mi-a zis ca va veni si el aici cateva zile. Vroia sa te vada.
-Sam a plecat? Fara sa imi zica? Nu prea e stilul ei.
-M-a rugat sa raman sa am grija de tine.
-Adica tu vei sta aici...cu mine? Am zis cu o voce speriata.
-Asa se pare...
Simteam ca ma lasa picioarele. Nu era de ajuns pentru el cat ma chinuia cu aceste sentimente despre care nu stiam nimic, acum va mai sta si cu mine? Nu vreau! Nu vreau sa ma indragostesc. Nu vreau nimic. Vreau doar sa fiu singura, doar eu si cu mine.Am oftat lung si am cazut la pamant. Siroaie de lacrimi au inceput sa cada nestingherite din ochii mei mici. Nu stiam de ce plang. Pentru ca, m-am indragostit? Pentru ca nu stiu cine sunt? Nu imi mai pasa. Vroiam doar sa ma descarc. Sa las toate sentimentele de o parte si sa tip cat ma tin puterile.Insa, am simtit doua maini mari, calde care mi-au cuprins talia. In acel moment, in care corpurile noastre erau atat de aproape unul de celalalt , ma simteam o regina, nu servitorul din castel.