Capitolul III - Batând la ușa memoriei.!

Atentie.! Melodia de mai jos, nu este scris de mine. Daca doriti sa vizionati anime-ul din care este luata el se numeste:  Uta no Prince-sama.! Repet: Nu e a mea.!
Imi dadea un sentiment de liniste sa il vad pe Kaoru atat de fericit ca voi fi partenera lui. Dupa multa truda am scris melodia si a iesit ceva de genul:

          Sa speram ca viitorurile pe care le creem impreuna,
          Ce sunt purtate de aceasta melodie,
          Se vor suprapune astazi,
          Neschimbate si ferme, ca aceasta fraza,
         Nu vreau sa fiu departe de tine.! ( Intre timp mi-a spus ca si-a pus sentimentele pentru mine in aceasta melodie.) Continuam:
        Ne impiedicam,
        Cadem, mergem impreuna,
        Catre ziua de maine.!
        Fara tine chiar si lucrurile normale,
       Sunt doar o gramada de zgomote,
      Sa ii cerem Lui Dumnezeu sa opreasca acest timp,
      Sa sarim in timp si sa ne intoarcem inapoi,
      Este de ajuns pentru a ma face sa oftez.
      Nu ii voi lasa sa priveasca in alta parte(*2)
     Ochii tai.!!!
     Sa zambim cu tot ce avem si sa razvim spre ziua de maine.!
   Sa creem un semn al pacii cu 100% energie.!!!!
     In acel moment voi spune, Acel cuvant cu 2 caractere,
     Inima mea pierduta va zbura....
 Spre surprinderea mea am trecut auditia de absolvire. L-am imbratisat puternic pe Kaoru , multumindu-i pentru tot ce a facut pentru mine. Se inrosise putin si aproape ca nu mai putea sa vorbeasca dar a scos un Cu placere sincer.
  M-am intors fericita in camera mea. Insa nu am stat prea mult acolo. Am iesit afara gandindu-ma sa iau putin aer. Am fost la lacul acela care ma fermecase mai demult. Era aproape dimineata. Pe cer inca se mai vedeau cateva stele invinetite dupa puzleria de azi noapte. M-am asezat usor pe iarba moale asteptand rasaritul. Deodata am observat ca cineva s-a asezat langa mine. Era Syo   . Parea la fel de vesel ca atunci cand l-am vazut prima oara. 
-Cum te simti? M-a intrebat uitandu-se la mine cu ochi mari.
-Bine....Am pus printe emotiile puternice din sufletul meu.
 Syo nu era urat deloc. Avea ochii albastrii care faceau un constrast superb cu parul lui blond. Cred ca a observat ca ma uitam insistent la el pentru ca m-a intrebat:
-Am ceva pe fata?
-Nu scuze.....Doar iti admiram ochii. Am spus cu un zambet siret pe buze.
-Nici ai tai nu sunt urati. Ba din contra arata chiar foarte bine.
-Multumesc.! Am pus profund emotionata.
 Deodata s-a apropiat usor de mine. M-a luat in brate. Eram atat de aproape incat credeam ca voi lesina.....Am ramas asa pana ce soarele cel cald si fin a aparut pe cer.....


 Capitolul acesta sper ca v-a placut. Uitati un site unde puteti auzi melodia:

         Nextulll...Nu stiu.:))