Partea a III-a

M-am trezit dis de dimineata in bratele lui Zero. Eram si speriata dar si imi placea intr-un fel foarte ciudat. I-am mangaiat fata usor cu mana. Nu vroiam sa il trezesc. Era atat de frumos cand dormea.

- Si eu ma bucur sa te vad. A spus dintr-o data.
- Te-am trezit? Scuza-ma nu am vrut.
- Nu-i nimic. Te simti mai bine sau inca ai febra?
-Ma simt mai bine.
- Vrei sa te duc acasa sau vrei sa mergem sa ne plimbam?
- Ne plimbam putin.Mi-ar face bine. In gandul meu saream in sus de bucurie la gandul ca voi iesi din nou cu el.
Totul era atat de alb afara. Vantul batea usor iar zapada era atat de moale. Ne-am asezat amandoi in zapada si  ne uitam spre cer.Atunci mi-a spus:
- Tu esti prima fata petru care chiar simt ceva.
- Si tu esti prima iubire a vietii mele. Am spus inrosindu-ma.

- De asta vreau sa fiu sincer cu tine.
Expresia fetei lui se schimbase. Parea ca va avea sa imi spuna ceva foarte serios.
-Zero ma sperii. Ce se intampla?
- Rima eu am cancer Nu mai am mult de trait. De fapt s-ar puteam sa mor in orice moment.
Cazuse cerul peste mine in acel moment. Nu stiam ce sa mai zic. Pentru prima oara in viata intalnisem adevarata iubire si totul se termina atat de brusc. Nu nu vroiam. L-am strans atat de puternic in brate inct aproape ca nu mai putea resprira. Nici eu nu mai puteam respira bine din cauza lacrimilor.
-Nu plange. Mai bine sa profitam de aceste ultime zile impreuna.
M-am mutat la el acasa. Mereu ne plimbam si admiran cerul, luna si stelele. Aproape ca uitasem de boala lui. Il iubeam asa mult Nu mai stiam ce sa fac . Intr-o seara cand am venit de la facultate l-am gasit pe Zero pe jos. Nu mai respira. Degeaba l-am dus la spital. Era prea tarziu. Si astazi stau si ma gandesc la clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna. El a fost cel care m-a invatat sa iubesc si primul baiat din viata mea. 
                                                          


                                                  Sfarsit.!